Cu ocazia sărbătoririi „Zilei Europene a Avocaților – 2017”, Comisia Permanentă a UNBR, în ședința din 24 octombrie 2017 (electronică) a decis distribuirea unui număr de 11.000 licențe de acces la site-urile de informare juridică (legislație) gratuite pentru avocați.

„Conversie audio în text” APLICAȚIE din „Tabloul național al avocaților” pusă la dispoziția avocaților gratuit, finalizată în cadrul acțiunilor
inițiate de UNBR pentru „Ziua Europeană a Avocaților - 2017” cu tema „AVOCAȚII ÎN E-VOLUȚIE”.

Aspecte privind drepturile şi rolul avocatului în procesul penal din perspectiva dispoziţiilor noului Cod de Procedură Penală – Avocat dr. Bogdan MICU, Baroul Bucureşti

23 iunie 2014

Mesajul Preşedintelui
Avocat Dr. Bogdan MICU

Baroul Bucureşti

Conţinutul dreptului la apărare în reglementarea Codului de procedură penală în vigoare de la 1 februarie 2014 modifică în mod esenţial percepţia asupra rolului avocatului în desfăşurarea procesului penal.
Putem afirma că noile dispoziţii legale privind desfăşurarea procesului penal au înlăturat reminiscenţele legislaţiei restrictive din perioada 1947-1990 care s-au perpetuat în legislaţia noastră până la 1 februarie 2014.

Fără a avea pretenţia unei enumerări exhaustive a beneficiilor noii legislaţii procesual penale, subliniem că ridicarea la rang de principiu a dreptului de a consulta dosarul cauzei în orice stadiu procesual, dreptul la confidenţialitatea comunicărilor dintre avocat şi client, dreptul ca, în orice moment al audierii clientului, acesta să beneficieze de sprijinul avocatului, reprezintă reguli ale procesului penal care îl aşează pe avocat în poziţia fortificată a unui participant cu drepturi depline la activitatea judiciară.

Un rol mult mai important al avocatului în desfăşurarea procesului penal determină în acelaşi timp şi creşterea responsabilităţii avocatului faţă de clientul său, ceea ce duce la necesitatea participării în cauze penale a unor avocaţi cu o specializare strictă în acest domeniu. Numai astfel vor putea fi valorificate toate dispoziţiile legale care se constituie în beneficii ale actualei reglementări.

În spiritul celor afirmate, este de menţionat şi faptul că nu este suficientă o îmbunătăţire a reglementării dreptului la apărare, deoarece pentru ca aceste beneficii să devină efective este necesară şi schimbarea poziţiei celorlalţi participanţi la procesul penal faţă de avocat, în consonanţă cu drepturile conferite de lege.

Considerăm că pentru schimbarea percepţiei organului de cercetare penală, procurorului şi instanţei de judecată asupra rolului şi drepturilor avocatului în cadrul procesului penal este necesară o bună cunoaştere a noilor reglementări de către avocat, dar şi perfecţionarea dispoziţiilor legale ale profesiei de avocat (legea de organizare şi statutul profesiei).

În cele ce urmează, ne propunem să enumerăm drepturile avocatului în cadrul procesului penal, în fiecare etapă a activităţii procesuale, iar în final, să ne exprimăm opinia asupra iniţierii unor modificări privind legislaţia profesională.

A. DREPTURILE AVOCATULUI ÎN PROCESUL PENAL

I. Drepturile avocatului exercitabile în tot cursul procesului penal – indiferent de etapa procesuală în care se află cauza.

Avocatul are dreptul să beneficieze de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării. [art. 10 alin. (2), teza finală din Codul de procedură penală]

Organele judiciare au obligaţia de a asigura exercitarea deplină şi efectivă a dreptului la apărare de către părţi şi subiecţii procesuali principali în tot cursul procesului penal. [art. 10 alin. (5) din Codul de procedură penală]

– Avocatul asistă sau reprezintă în procesul penal, părţile ori subiecţii procesuali principali, în condiţiile legii. [art. 88 alin. (1) din Codul de procedură penală]

Persoana reţinută sau arestată are dreptul să ia contact cu avocatul, asigurându-i-se confidenţialitatea comunicărilor, cu respectarea măsurilor necesare de supraveghere vizuală, de pază şi securitate, fără să fie interceptată sau înregistrată convorbirea dintre ei. Probele obţinute cu încălcarea acestui drept vor fi excluse în temeiul art. 102 alin. (2) din Codul de procedură penală.

În cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu excepţia:

            a) situaţiei în care se utilizează metodele speciale de supraveghere ori cercetare, prevăzute în cap. IV din titlul IV;

            b) percheziţiei corporale sau a vehiculelor în cazul infracţiunilor flagrante. [art. 92 alin. (1) din Codul de procedură penală]

– Avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul de a solicita să fie încunoştinţat de data şi ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi. Încunoştinţarea se face prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. [art. 92 alin. (2) din Codul de procedură penală]

– Lipsa avocatului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală sau a audierii, dacă există dovada că acesta a fost încunoştinţat în condiţiile prevăzute de lege. [art. 92 alin. (3) din Codul de procedură penală]

– Avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să participe la audierea oricărei persoane de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, să formuleze plângeri, cereri şi memorii.

În cazul efectuării percheziţiei domiciliare, încunoştinţarea avocatului se poate face şi după prezentarea organului de urmărire penală la domiciliul persoanei ce urmează sa fie percheziţionată. [art. 92 alin. (4) şi (5) din Codul de procedură penală]

– Avocatul persoanei vătămate, al părţii civile sau al părţii responsabile civilmente are dreptul prevăzut la art. 92 alin. (8) din Codul de procedură penală (dreptul de a beneficia de timpul şi înlesnirile necesare pentru pregătirea şi realizarea unei apărări efective) [art. 93 alin. (2) din Codul de procedură penală]

Pe tot parcursul procesului penal, avocatul părţilor şi al subiecţilor procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului, acest drept neputând fi exercitat şi nici restrâns în mod abuziv. [art. 94 alin. (1) din Codul de procedură penală]

            – Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informaţii din dosar, precum şi de a obţine fotocopii pe cheltuiala clientului. [art. 94 alin. (2) din Codul de procedură penală]

            – În cursul urmăririi penale, procurorul ori organul de cercetare penală delegat stabileşte data şi durata consultării dosarului într-un termen rezonabil. [art. 94 alin. (3) din Codul de procedură penală]

            – În cursul urmăririi penale, procurorul poate restricţiona motivat consultarea dosarului, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfăşurări a urmăririi penale. După punerea în mişcare a acţiunii penale, restricţionarea se poate dispune pentru cel mult 10 zile. [art. 94 alin. (4) din Codul de procedură penală]

            – În cursul urmăririi penale, avocatul are obligaţia de a păstra confidenţialitatea sau secretul datelor şi actelor de care a luat cunoştinţa cu ocazia consultării dosarului. [art. 94 alin. (5) din Codul de procedură penală]

            În toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restricţionat dreptul de a consulta declaraţiile părţii sau ale subiectului procesual principal pe care îl asistă ori îl reprezintă. [art. 94 alin. (6) din Codul de procedură penală]

            În vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoştinţă de întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurile desfăşurate în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi privind măsurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participă. [art. 94 alin. (7) din Codul de procedură penală]

– Dispoziţiile  art. 94 alin. 1-7 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător cu privire la dreptul părţilor şi al subiecţilor procesuali principali de a consulta dosarul. [art. 94 alin. (8) din Codul de procedură penală]

           

            II. Drepturile avocatului exercitabile în cursul fazei de urmărire penală

            – În cazul în care avocatul suspectului sau al inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face menţiune despre aceasta şi despre eventualele obiecţiuni formulate, iar actul este semnat şi de avocat. [art. 92 alin. (6) din Codul de procedură penală]

– Avocatul are dreptul de a formula plângere potrivit art. 336-339. [art. 95 alin. (1) din Codul de procedură penală]

            Este vorba despre plângerea împotriva actelor şi măsurilor de urmărire penală dispuse de organul de cercetare penală, respectiv de procuror. Din economia reglementării rezultă că art. 95 alin. (1) din Codul de procedură penală, consacră dreptul avocatului de a formula acest tip de plângere în situaţia în care s-a adus atingere propriilor sale drepturi procesuale prin actul sau măsura organelor de urmărire penală. În ipoteza în care legiuitorul ar fi dorit să statueze dreptul avocatului de a acţiona în acest caz ca împuternicit (substituit procesual) al unei alte persoane, ar fi conferit şi dreptul avocatului de a formula plângere în temeiul art. 340 din Codul de procedură penală.

           – În cursul urmăririi penale, avocatul persoanei vătămate, al părţii civile sau al părţii responsabile civilmente are dreptul să fie încunoştinţat în condiţiile art. 92 alin. (2), să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală în condiţiile art. 92, dreptul de a consulta actele dosarului şi de a formula cereri şi a depune memorii. De asemenea, sunt aplicabile dispoziţiile art. 89 alin. (1) din Codul de procedură penală. [art. 93 alin. (1) din Codul de procedură penală]

– În calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale acordarea asistenţei juridice pentru inculpat de către un avocat, ales sau numit din oficiu este obligatorie. [art. 204 alin. (8) din Codul de procedură penală]

– În cazul reţinerii, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul de a comunica direct cu acesta, în condiţii care să asigure confidenţialitatea. [art. 204 alin. (9) din Codul de procedură penală]

            III. Drepturile avocatului exercitabile în cadrul procedurii de cameră preliminară

             – Pentru soluţionarea căii de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în procedura camerei preliminare, asistenţa juridică a inculpatului de către un avocat, ales sau numit din oficiu este obligatorie, în toate cazurile. [art. 205 alin. (8) din Codul de procedură penală]

– În cazul luării măsurii controlului judiciar de către judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prezenţa avocatului inculpatului şi participarea procurorului sunt obligatorii. [art. 214 alin. (3) din Codul de procedură penală]

– În ceea ce priveşte ziua şi ora stabilite pentru judecata propunerii de luare a măsurii arestării preventive în procedura de cameră preliminară, acestea sunt aduse la cunoştinţa avocatului inculpatului, căruia, la cerere, i se pune la dispoziţie dosarul cauzei pentru studiu. De asemenea, inculpatul aflat în stare de libertate este citat pentru termenul fixat. [art. 238 alin. (1), teza finală, raportat la dispoziţiile art. 225 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală]

– Soluţionarea cererii de revocare sau înlocuire a măsurii preventive cu o altă măsură preventivă se face numai după ascultarea inculpatului atunci când acesta este prezent, în prezenţa unui avocat ales sau numit din oficiu iar în lipsa inculpatului, atunci când deşi legal citat acesta nu se prezintă sau când, din cauza stării de sănătate, din cauză de forţă majoră ori stare de necesitate, nu poate fi adus, numai în prezenţa avocatului ales sau numit din oficiu, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii. [art. 242 alin. (8) din Codul de procedură penală]

– În cazul procedurii de aplicare şi de ridicare a măsurii obligării provizorii la tratament medical, când suspectul sau inculpatul este prezent, soluţionarea propunerii se face numai după audierea acestuia, în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. Propunerea se soluţionează şi în lipsa suspectului sau inculpatului, dar numai în prezenţa avocatului, ales sau numit din oficiu, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii. [art. 246 alin. (4) din Codul de procedură penală]

– Soluţionarea de către judecătorul de cameră preliminară a propunerii procurorului de luare a măsurii internării medicale provizorii se face numai după audierea suspectului sau inculpatului, dacă starea sa de sănătate o permite, în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. Când suspectul sau inculpatul se află deja internat într-o unitate de asistenţă medicală şi deplasarea sa nu este posibilă, judecătorul de drepturi şi libertăţi procedează la audierea acestuia, în prezenţa avocatului, în locul unde se află.

În etapa măsurilor premergătoare cât şi la judecata contestaţiei în cadrul procedurii de cameră preliminară, în cazurile prevăzute de art. 90 (cazurile de asistenţă juridică obligatorie), judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu şi stabileşte, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, termenul în care acesta poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile. [art. 344 alin. (3) şi art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală]

IV. Drepturile avocatului exercitabile în cursul fazei de judecată

– În cursul judecăţii, părţile, persoana vătămată, reprezentanţii acestora, avocaţii şi experţii desemnaţi în cauză au dreptul de a lua cunoştinţă de actele şi conţinutul dosarului.

În situaţia în care autoritatea emitentă nu permite apărătorului inculpatului accesul la informaţiile clasificate, acestea nu pot servi la pronunţarea unei soluţii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei în cauză. [art. 352 alin. (7) şi (12) din Codul de procedură penală]

– Judecata poate avea loc numai dacă persoana vătămată şi părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită. Inculpatul, partea civilă, partea responsabilă civilmente şi, după caz, reprezentanţii legali ai acestora se citează din oficiu de către instanţă. Instanţa poate dispune citarea altor subiecţi procesuali atunci când prezenţa acestora este necesară pentru soluţionarea cauzei. Înfăţişarea persoanei vătămate sau a părţii în instanţă, în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătura cu persoana reprezentată, acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare. [art. 353 alin. (1) din Codul de procedură penală]

– În faza de judecată, persoana vătămată, inculpatul, celelalte părţi şi avocaţii acestora au dreptul să ia cunoştinţă de actele dosarului.

În situaţia în care persoana vătămată sau una dintre părţi se află în stare de deţinere, preşedintele completului ia măsuri ca aceasta să ia cunoştinţă de actele dosarului şi să poată lua contact cu avocatul său. [art. 356 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală]

– În cursul judecăţii, persoana vătămată şi părţile beneficiază de un singur termen pentru angajarea unui avocat şi pentru pregătirea apărării.

În cazul în care persoana vătămată sau una dintre părţi nu mai beneficiază de asistenţa juridică acordată de avocatul său ales, instanţa poate acorda un alt termen pentru angajarea unui alt avocat şi pregătirea apărării.

Acordarea înlesnirilor necesare pregătirii apărării efective a părţilor, persoanei vătămate şi avocaţilor acestora trebuie să fie conformă respectării termenului rezonabil al procesului penal.

În cadrul cercetării judecătoreşti, ca etapă a judecăţii în primă instanţă, respectiv ca etapă a judecăţii în apel, rolul avocatului este determinant pentru valorificarea drepturilor clientului din perspectiva rezolvării fondului cauzei.

Pe de o parte, probele sunt administrate de către instanţa de judecată la cererea părţilor (formulată prin intermediul avocatului), iar pe de altă parte, audierea persoanelor în cursul fazei de judecată presupune participarea activă a avocatului în ceea ce priveşte întrebările adresate inculpaţilor, celorlalte părţi şi martorilor.

O importanţă deosebită a rolului avocatului în faza de judecată rezultă din reglementarea conţinută în dispoziţiile art. 109 alin. (2) din Codul de procedură penală, potrivit cărora „… inculpatul are dreptul să se consulte cu avocatul atât înainte, cât şi în cursul audierii”. Posibilitatea consultării avocatului de către inculpat chiar pe durata audierii în faţa instanţei aduce beneficii majore pentru cel audiat deoarece declaraţia dată de inculpat în faţa organelor judiciare trebuie să reprezinte exclusiv o probă în apărare şi în niciun caz, o modalitate de autoînvinuire.

V.  Drepturile avocatului exercitabile în procedura specială a acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

– În cadrul procedurii speciale a acordului de recunoaştere a vinovăţiei, la încheierea acestui acord dintre procuror şi inculpat asistenţa juridică este obligatorie. [art. 480 alin. (2) din Codul de procedură penală]

Instanţa se pronunţă asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei prin sentinţă, în urma unei proceduri necontradictorii, în şedinţă publică, după ascultarea procurorului, a inculpatului şi avocatului acestuia, precum şi a părţii civile, dacă este prezentă. [art. 484 alin. (2) din Codul de procedură penală]

B. REGLEMENTĂRILE EXISTENTE, ÎN PREZENT, ÎN LEGEA NR. 51/1995 ŞI ÎN STATUTUL PROFESIEI DE AVOCAT PRIVIND DREPTURILE ŞI ROLUL AVOCATULUI ÎN PROCESUL PENAL

Legislaţia profesiei de avocat conţine anumite dispoziţii aplicabile în ceea ce priveşte participarea avocatului la activităţile judiciare în general, dar şi în particular cu privire la drepturile avocatului în cadrul procesului penal, după cum urmează:

– Avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste şi să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, care dobândeşte dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidenţă. [art. 29 alin. (1) din Legea nr. 51/1995]

– Contactul dintre avocat şi clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului. [art. 36 alin. (1) din Legea nr. 51/1995]

În exercitarea dreptului la apărare recunoscut şi garantat de Constituţia României, republicată, de lege, de pactele şi de tratatele la care România este parte, avocatul are dreptul şi obligaţia de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces echitabil şi soluţionat într-un termen rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea părţilor. [art. 2 alin. (2) din Statutul profesiei]

În exercitarea profesiei, avocatul nu poate fi supus niciunei restricţii, presiuni, constrângeri sau intimidări din partea autorităţilor sau instituţiilor publice ori a altor persoane fizice sau persoane juridice. Libertatea şi independenţa avocatului sunt garantate de lege. [art. 7 din Statutul profesiei]
– Avocatul poate întocmi şi formula în numele şi/sau în interesul clientului cereri, notificări, memorii sau petiţii către autorităţi, instituţii şi alte persoane, în scopul ocrotirii şi apărării drepturilor şi intereselor legitime ale acestuia. [art. 90 din Statutul profesiei]

           – În lipsa unor prevederi contrare, avocatul poate să efectueze orice act specific profesiei pe care îl consideră necesar pentru promovarea drepturilor şi intereselor legitime ale clientului. [art. 221 din Statutul profesiei]

– Avocatul are dreptul să refuze contactul cu clientul în prezenţa reprezentantului organului de urmărire penală sau de cercetare penală ori a oricărei autorităţi publice, precum şi în cazul în care există sau are cunoştinţă de existenţa unui sistem de control al contactului cu clientul. [art. 224 din Statutul profesiei]

 

            C. CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Analizând comparativ dispoziţiile legale prezentate în acest studiu se constată o disproporţionalitate vădită între drepturile avocatului reglementate de legea procesual penală şi drepturile acestuia prevăzute de legislaţia profesiei.

Considerăm că, în prezent legislaţia procesual penală conferă avocatului suficiente pârghii pentru a-şi desfăşura în mod eficient activitatea de asistenţă juridică şi reprezentare în procesul penal.

Apreciem, de asemenea, că dispoziţiile art. 10, alineatele (2) şi (5) din Codul de procedură penală ar putea fi înscrise şi în dispoziţiile art. 2 din Statutul profesiei de avocat, astfel încât o regulă de bază a procesului penal să îşi găsească corespondentul şi în legislaţia profesională.

În practica judiciară au fost constatate şi situaţii în care eficienţa activităţii avocaţiale a fost ştirbită ca urmare a aplicării defectuoase a dispoziţiilor legale de către organele judiciare. Menţionăm, dintre aceste situaţii, două incidente care au apărut cu o frecvenţă mai mare în activitatea practică:

– sancţiuni aplicate în mod abuziv avocaţilor pentru a nu-şi fi asigurat substituirea în faţa organului judiciar.

– dublarea avocatului ales cu unul sau mai mulţi avocaţi din oficiu, cu încălcarea dispoziţiilor art. 91 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Considerăm, cu privire la primul incident, că asigurarea unei substituiri eficiente nu este posibilă în orice cauză penală (indiferent de complexitatea acesteia), iar imposibilitatea de prezentare a avocatului titular nu ar trebui să fie, întotdeauna, urmată de obligaţia de a-şi asigura substituirea.

În ceea ce priveşte al doilea incident, este vorba despre o încălcare a dispoziţiilor legale de către organul judiciar, iar remediul pentru o asemenea situaţie ar putea fi o modificare a dispoziţiilor Statutului profesiei de avocat.

În acest sens, propunem modificarea art. 221 şi art. 169 din Hotărârea nr. 64/2011 privind Statutul profesiei de avocat, după cum urmează:

            – la articolul 221, după alineatul 2, se introduc următoarele alineate:

            (3) Substituirea unui avocat de către un alt avocat în activităţile de asistenţă juridică şi reprezentare în faţa unui organ judiciar este posibilă numai cu acordul scris al clientului.

            (4) Prin excepţie de la regula înscrisă în alin. (3), substituirea este posibilă în procesul penal în lipsa acordului scris al clientului atunci când instanţa de judecată soluţionează cu o cerere de luare, înlocuire, revocare, încetare de drept, prelungire sau menţinere a măsurii arestării preventive, respectiv a măsurii arestului la domiciliu.

            La articolul 169, se introduce încă un alineat:

            (2) Desfăşurarea oricărei activităţi avocaţiale de către avocatul din oficiu într-o cauză penală în care partea îşi angajează apărător , constituie abatere disciplinară gravă care se sancţionează potrivit prevederilor secţiunii a 3-a din prezentul Statut.

 *

*    *