Constituționalitatea dispozițiilor privind răspunderea disciplinară a avocațiilor

Constituționalitatea dispozițiilor privind răspunderea disciplinară a avocațiilor

31 august 2016

Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţio-nalitate cu privire la art. 86 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, potrivit căruia ”Avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi sau ale statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale instituţiei”.

În motivarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate autorul acesteia a susţinut că prevederile de lege criticate ar crea ”criterii de discriminare pentru un avocat care nu este membru al unei comisii de disciplină a unui Barou din România sau al unei comisii UNBR”, fiind contrare art. 16 alin. (2) din Constituţie, care prevede că nimeni nu este mai presus de lege. Acesta a susținut că prevederile atacate ar lăsa ”nesancţionaţi membrii unei Comisii de disciplină pentru abaterile lor disciplinare”, întrucât „nu prevăd în mod expres dispoziţii de anchetare disciplinară” a acestora.

Referitor la această critică, Curtea a observat că art. 86 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 indică situaţiile, categoriile de fapte în care intervine această formă a răspunderii disciplinare a avocatului, temeiul juridic al angajării acestui tip de răspundere fiind Legea nr. 51/1995. Acesta reglementează instituţia răspunderii disciplinare a avocaţilor, aşadar pentru întreaga categorie profesională, fără a insera distincţii sau exonerări de la acest tip de răspundere. Prin urmare, aceste prevederi se aplică în mod egal, fără privilegii şi fără discriminări tuturor membrilor profesiei, inclusiv membrilor comisiilor de disciplină, pentru aceste din urmă persoane neavând relevanţă activitatea desfăşurată în cadrul acestor comisii, ci activitatea/calitatea lor de avocat care atrage, în condiţiile legii, răspunderea disciplinară în situaţia săvârşirii vreunei abateri disciplinare.

În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată în cadrul comisiilor disciplinare, precum şi soluţiile pronunţate ca urmare a cercetării disciplinare, membrii acestor comisii acţionează în temeiul dispoziţiilor legale şi statutare, potrivit propriilor convingeri şi aprecieri personale, iar în ipoteza în care se constată că aceştia au săvârşit vreo abatere disciplinară, răspund, la rândul lor, pentru fapta săvârşită. De altfel, critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate porneşte de la ipoteza potrivit căreia, un avocat care are calitatea de membru al unei comisii de disciplină, ar fi exonerat de la răspunderea disciplinară în cazul săvârşirii unei abateri disciplinare, or, Curtea constată că o atare susţinere este inadmisibilă.

În motivarea acestei Decizii, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa potrivit căreia avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale (a se vedea Decizia nr. 150 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 11 martie 2009, sauDecizia nr. 379 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 27 noiembrie 2013)

Curtea a statuat că „deşi avocatura este o profesie liberală şi independentă, exercitarea sa trebuie să se desfăşoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive” (a se vedea, în acest sens,Decizia nr. 164 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 26 martie 2007).

De asemenea, prin Decizia nr. 237 din 15 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 27 aprilie 2012, Curtea a statuat că instituirea prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat a unor obligaţii pentru cei în cauză, precum şi a unor măsuri sancţionatorii faţă de cei ce încalcă regulile prevăzute este întru totul legitimă. Ca atare, cei care doresc să practice profesia de avocat sunt datori să respecte condiţiile de organizare şi exercitare a profesiei de avocat, astfel cum acestea sunt prevăzute prin legea specială.