De ce avem nevoie de o „Zi a Avocatului Român”?

26 iunie 2017

 

Monica Livescu

De ce au nevoie avocații de o „Zi a Avocatului”?

Orice zi de sărbătoare este o zi de reflecție cu privire la evenimentul ce se marchează cu acel prilej, cu privire la rațiunile pentru care s-a simțit nevoia unei astfel de sărbători.

De aceea și pentru avocați marcarea unei astfel de zile este un prilej de a-și reaminti Misiunea lor, astfel cum este consacrată în Codul deontologic al avocaților europeni:

Într-o societate întemeiată pe respect față de justiție, avocatul îndeplinește un rol special. Îndatoririle avocatului nu se limitează doar la executarea fidelă a unui mandat în cadrul legii. Avocatul trebuie să vegheze la respectul Statului de drept și a intereselor celor ale căror drepturi și libertăți le apără. Este îndatorirea avocatului nu numai să pledeze pentru cauza clientului său ci și să fie sfătuitorul clientului.

Respectul pentru misiunea profesională a avocatului este o condiție esențială a Statului de drept și a unei societăți democratice.

Prin urmare, misiunea avocatului îi impune îndatoriri și obligații multiple, (uneori aparent contradictorii), în raport de: client, tribunale și celelalte autorități în fața cărora avocatul pledează pentru cauza clientului sau acționează în numele acestuia, profesia sa în general și fiecare confrate în particular, public, pentru care o profesie liberală și independentă, supusă respectării normelor pe care ea și le-a impus, este un mijloc esențial de apărare a drepturilor omului în fața Statului și a altor puteri din societate.

Un avocat trebuie, menținând în același timp respectul cuvenit și curtoazia față de instanța de judecată, să apere interesele clientului, onorabil și fără teamă, neavând interese sau beneficii pentru el însuși sau altă persoană. Un avocat nu trebuie să dea cu bună știință informații false sau care induc în eroare instanța de judecată.”

Principiile Națiunilor Unite privind rolul Avocaților” afirmă că: „avocații trebuie să mențină permanent onoarea și demnitatea în cadrul profesiei lor, în calitate de agenți esențiali ai administrării justiției”. „În protecția drepturilor clienților și promovarea cauzei justiției, avocații vor căuta să susțină drepturile omului și libertățile fundamentale recunoscute de legislația națională și internațională și vor acționa în orice moment în mod liber și diligent în conformitate cu legea, standardele recunoscute și etica profesiei de avocat.(…) Avocații trebuie să respecte întotdeauna în mod loial interesele clienților lor.”

Pornind de la cele de mai sus, este nevoie să reflectăm cu privire la sensul muncii avocatului.  Munca de-o viață a avocatului ar ajunge în contradicție cu natura lui mai bună, dacă exigențele îndatoririlor sale profesionale nu l-ar determina să cerceteze adevărul, să își exercite competențele și cunoștințele  sale în menținerea cauzei justiției și,  nu  în ultimul rând,  să își folosească influența sa asupra părților în conflict pentru a restabili măreția legii iubirii între om și om.

Avocații s-au aflat de-a lungul anilor în rândurile de frunte ale rezolvării tuturor problemelor politice, sociale și religioase care afectează fericirea omenirii. Ei au fost dintotdeauna între cei mai determinați, pricepuți și devotați apărători ai cauzei libertății și dreptății. De aceea ei trebuie să-și afirme permanent rolul de arhitecți ai unei democrații constituționale funcționale și în asigurarea statului de drept prin supremația legii.

Conflictul fără sfârșit ce ar părea să caracterizeze viața avocatului ascunde de fapt tendința productivă spre pace, bunăvoință și dragoste între oameni. Trebuie subliniat că bătălia legală pe care o susține în mod constant înlocuiește violența și vărsarea de sânge care în alte timpuri barbare lua locul judecății. În societatea civilizată, prin munca sa în slujba aplicării legii, avocatul limitează pur și simplu lupta, care pare a fi o necesitate a omenirii. De aceea am putea spune că în acest mod munca avocatului îi ușurează pe semenii săi de războiul relelor umane.

Pentru aceste motive putem aprecia că misiunea avocatului nu se limitează la sala de judecată și nu se sfârșește atunci când este dată hotărârea instanței, ci se extinde în toate problemele oamenilor și își găsește ultima limită în acel moment în care serviciul său nu ar mai fi necesar pentru îmbunătățirea omenirii.

Sarcinile profesionale ale avocatului dezvoltă în el o capacitate de a căuta adevărul, o putere de a explica și a-l expune altora, arta și capacitatea de a susține cauza justiției și de a căuta triumful dreptului.

În raport de toate cele expuse, responsabilitatea avocatului este de a înțelege că are datoria de a-și exercita atribuțiile conferite de lege pentru binele altora, de a se pune cu toată energia în slujba celor care au nevoie de apărarea sa calificată. Indiferent de avantajul pe care le poate avea față de semenii săi, avocatul trebuie să fie conștient că garanțiile speciale ce i-au fost acordate în exercitarea obligațiilor profesionale – independența și confidențialitatea – sunt esențiale.

Avocatul trebuie să-și reamintească permanent că trăsătura esențială a muncii sale este problema adevărului, iar cea mai mare dificultate a lui este măsurată prin munca sa laborioasă de a-l descoperi. Munca sa dă glas, formă și rigoare nevoilor celor pe care îi apără.

Lumina adevărului său marchează distinct misiunea avocatului.

 

De ce au nevoie justițiabilii și societatea de o „Zi a Avocatului” ?

De ce ar trebui ca societatea să își amintească de avocat de „Ziua Avocatului”?  De ce ar trebui ca fiecare beneficiar al serviciilor avocatului să își reamintească de acesta? În primul rând pentru ca nu este vorba doar despre avocat, ci pentru ca astfel este sărbătorit însuși dreptul fundamental la apărare.

Așa cum am mai spus[1], „locul avocatului a fost, este, si va fi:  „În linia întâi a luptei pentru Drept”[2]. Pentru că avocații sunt cei care apără drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanelor, fiind primii care intră în contact cu nevoile juridice ale acestora. Pentru că avocații sunt primii care filtrează problemele oamenilor, dându-le haina juridică potrivită, pentru a fi apoi analizate de judecători. Pentru că avocații sunt primii care percep durerea pe care o resimte omul, atunci când dreptul său este încălcat, și tot ei trebuie să găsească mecanismele juridice adecvate care să contribuie la restabilirea legalității și satisfacerea nevoii de dreptate. Dacă dreptul este o condiție a existenței morale a ființei umane, apărarea sa este impusă de necesitatea autoconservării morale, așa cum spunea Rudolph von Ihering. Rolul avocaților este  acela  de a solicita  în numele cetățenilor să se facă dreptate aplicând legea si  nu  doar de a cere să se aplice legea.”

Majoritatea nu observă ceea ce fac avocații, pentru a răspunde nevoii sociale de a asigura apărarea în multiple modalități. Când se gândește la avocați, majorității îi vine în minte avocatul penalist, mult mai vizibil in spațiul public. De multe ori aceștia sunt percepuți in societate cu o conotație negativă pentru ca îi apără pe cei care au săvârșit fapte penale. Se pierde din vedere că, prin apărarea pe care o face, avocatul ajută justiția pentru a stabili dacă cei acuzați sunt sau nu vinovați.

În perioadele în care sunt reclamate vulnerabilități ale drepturilor fundamentale, este datoria avocatului sa facă tot ce îi stă în putință pentru a acționa pentru protecția acestora.

Avocații sunt, de asemenea, responsabili pentru a ajuta în transpunerea contractuală a voinței părților, în buna funcționare a entităților economice,  asigură confortul psihologic al celor pe care îi asistă că totul este făcut bine, că totul este în ordine.

De aceea justițiabilii, societatea, ar trebui să celebreze o astfel de Zi în cea mai la îndemână modalitate: să se asigure că avocații din viața lor știu cât de mult sunt apreciate eforturile lor neobosite; să își ia puțin timp pentru a transmite un gând bun, care să exprime empatic înțelegerea cu adevărat a problemelor cu care se confruntă avocații, frământările pe care le au în lupta si munca lor pentru apărarea drepturilor, uneori cu prețul sacrificiului personal.

 

De ce e nevoie ca și magistrații să marcheze și să respecte Ziua Avocatului?

Pentru aceleași motive pe care le-au înțeles înaintașii noștri cu privire la misiunea avocatului și au exprimat-o în expunerile de motive ale legilor care au pus pilonii profesiei de avocat în România: „Misiunea advocatului este importantă atât ca factor in distribuirea justiției, cât și ca, consilier în raport cu publicul. Advocatul dă justiției elementele hotărârii sale și infiltrează în public ideile sale”.[3] „Advocații, prin rolul social și juridic ce îndeplinesc (…) soli ai împăciuirii, au chemarea de a liniști spiritele îngrijorate și agitate, netezind calea dreptății și mărind prestigiul judecăților“ [4]

Aceste concepții sunt reflectate și în documentele programatice la nivel european, care nu trebuie să rămână doar subiectul unei teme de conferințe interprofesionale, ci  trebuie să ne preocupe în fiecare zi sub aspectul înțelegerii și mai ales al aplicării lor în fiecare zi, în activitatea fiecărui  magistrat și a fiecărui avocat.

Principiile generoase ale exprimate în Avizul nr. (2013)16 privind relațiile  dintre judecători și avocați în vederea asigurării calității și eficienței  justiției adoptat de Consiliul  Consultativ al Judecătorilor Europeni și ale Cartei Interprofesionale a judecătorilor, procurorilor și avocaților români  ar trebui reflectate în gesturile, atitudinile și acțiunile de fiecare zi ale celor la care se referă aceste documente :

Schimbul de  principii comune și valori etice dintre toți  profesioniștii implicați în procesul de aplicare al legii este esențial pentru buna administrare a justiției. (…) Judecătorii și avocații au roluri diferite, dar contribuția ambelor profesii este necesară pentru a ajunge la o soluție echitabilă și eficientă în toate procesele”. „În cadrul misiunii lor de a apăra interesele clienților lor, avocații joacă un rol esențial în administrarea corectă a justiției.(…) Respectul pentru profesia de avocat este o condiție esențială pentru statul de drept și democrație în societate”.

Recomandarea CM/Rec (20100 12 prevede că judecătorii și sistemul judiciar trebuie să mențină „relații constructive cu toți profesioniștii ale căror sarcini sunt legate de activitatea judecătorilor, în scopul de a facilita o administrare eficientă și eficace a justiției. Relațiile constructive sunt necesare și in cursul procedurilor, în scopul de a obține o soluție corectă și eficientă a procesului legal în cauză.”

CCJE consideră că „instanțele ar trebui să încurajeze stabilirea de bune practici rezultate din acorduri între instanțe și barouri”.

Principiile de la Bangalore afirmă că „un judecător trebuie să fie răbdător, demn și politicos în relațiile cu avocații.”  

„Judecătorii ar trebui să fie atenți la comentariile cu privire la performanța avocaților, având în vedere că datoria principală  a  avocaților este de a acționa în interesul clienților lor”.

„CCJE recomandă dezvoltarea de dialoguri și schimburi între judecători și avocați, la nivel instituțional cu privire la problema relațiilor lor reciproce”, dialog care ar trebui „să faciliteze înțelegerea reciprocă și respectul pentru rolul fiecăruia în parte”. 

Poate că cel mai mult se înțelege și de către magistrați  cât de importantă este munca avocatului atunci când au ei înșiși nevoia  unui apărări, pentru că niciodată nu vei fi cel mai bun apărător în propria-ți cauză.

Motivele  unei astfel de justificate sărbători a Zilei Avocatului este subliniată și de președintele Curții Europene a Drepturilor Omului[5]: Avocații fac Convenția să trăiască. Părinții acestui tratat au vrut să își exprime atașamentul la valorile comune: democrație, respectul libertății individuale și statul de drept. Or, voi sunteți apărători înfocați ale acestor valori. Prin urmare, trebuie protejați avocații, pentru că (…) „libertatea avocatului de a-și practica meseria fără piedici” este „unul din elementele esențiale ale oricărei societăți democratice și o condiție prealabilă a aplicării efective a Convenției, și în particular, garanția unui proces echitabil”.

Avem cu toții multiple motive pentru a nu lăsa această ZI să treacă neobservată și de aceea urez tuturor:

„La mulți ani, dragi confrați !” Să aveți sănătatea, inspirația, echilibrul, înțelepciunea, tenacitatea   de a o lua in fiecare zi de la capăt în lunga și de cele mai multe ori anevoioasa luptă pentru Drept și Dreptate !

 


[1]  https://evenimente.juridice.ro/2015/05/avocatura-in-romania-150-de-ani-in-linia-intai-a-luptei-pentru-drept-9-mai-2015-ramnicu-valcea.html

[2]Avocatura în România. 150 de ani în linia întâi a luptei pentru drept”, Editura Hamangiu, 2015

[3] Expunerea de motive a Legii pentru organizarea Corpului Avocaților, adoptata la 12 martie 1907  prezentata de Ministrul Justiției in Parlament

[4] Expunerea de motive a Legii profesiei de avocat adoptata la 21 februarie 1923

[5] Discursul președintelui Curții Europene a Drepturilor Omului – Guido Raimondi la deschiderea cursurilor de pregătire pentru noua promoție de avocați stagiari ai Baroului din Paris la 5 ianuarie 2016