Discursul Decanului Baroului Alba av. Mihai Baco rostit cu ocazia şedinţei festive a Consiliului Superior al Magistraturii la Alba Iulia, în data de 16 noiembrie 2018

Discursul Decanului Baroului Alba av. Mihai Baco rostit cu ocazia şedinţei festive a Consiliului Superior al Magistraturii la Alba Iulia, în data de 16 noiembrie 2018

22 noiembrie 2018

Discursul Decanului Baroului Alba av. Mihai Baco rostit cu ocazia şedinţei festive a Consiliului Superior al Magistraturii la Alba Iulia, în data de 16 noiembrie 2018 (preluare www.barou-alba.ro *)

Stimată doamnă președintă a Consiliului Superior al Magistraturii,
Distinși membri ai Consiliului Superior al Magistraturii,
Reputată asistență,
Doamnelor și domnilor,

In an centenar, in fata unor venerabili juristi, imi este imposibil sa nu incep – chiar sub riscul de a fi cliseic – exprimandu-mi, in primul rand, onoarea de ma afla azi in randul Domniilor voastre, pentru ca celebram o tara si un act de curaj.

”Romania este patria noastrã si a tuturor romanilor.
E Romania celor de demult si-a celor de mai apoi
E patria celor dispãruti si a celor ce va sã vie.” (Barbu Stefãnescu Delavrancea)

Afirm ca avocatura imi este un mod de viata. In calitatea mea de decan al Baroului Alba, colaborez si profesez cu si alaturi de avocati tineri, determinati, convingatori si extrem de bine pregatiti. Adevarate modele ale profesiei care mi-au intarit credinta intr-un viitor frumos al profesiei noastre.

Intelegand importanta colaborarii profesionale, mandatul de decan al prestigiosului Barou de avocati Alba l-am dedicat armonizarii traditionalismului profesiei noastre cu influentele europene in domeniu. Dar si unei colaborari inter si intra-profesionale, infaptuirii justitiei de nivel european.

Am convingerea ca infaptuirea justitiei, dincolo de a se constitui in diferite profesii, este un mod de viata. Un mod de viata pe care noi – reprezentanti ai profesiilor ce lucreaza in lumina justitiei – sa-l transformam intr-un act ce apropie, uneste, determina impletirea fortelor in slujba unui singur nobil scopomul si nevoia lui permanenta de siguranta, securitate si ordine.

Definesc infaptuiea justitiei pornind de la premisa ca este un mod de viata si avand ca reper principii fundamentale, in jurul carora noi suntem datori sa ne construim existenta: principiul legalitatii, principiul libertatii, principiul independentei, principiul autonomiei si descentralizarii, precum si principiul pastrarii secretului profesional. Rolul nostru in ridicarea acestei enorme constructii denumite Justitie este recunoscut ca fiind indispensabil, iar aceasta recunoastere a avut un drum sinuos si uneori anevoios.

Afirma Mircea Djuvara ca: «„Adevarul judiciar“ nu este automat adevarul, dar faptul nu trebuie sa ne consoleze, ci sa ne indemne sa apropiem adevarul din instante de ceea ce s-a petrecut in realitate si sa nu obosim pana nu epuizam posibilitatile.» (Mircea Djuvara, Filosofia contemporana si dreptul, Grinta, Cluj-Napoca, 2005).

Istoric, avocatura se bucura de o institutionalizare certa, cu o vechime de aproape 2 secole, iar Unirea de la 1918 a fost gestionata de tactul diplomatic al Maestrilor avocati ai vremii.

Si fac o trecere scurta prin istoria profesiei de avocat: Craiul Motilor, avocatul Avram Iancu, avea viziunea unei Academii a Drepturilor, despre care vorbeste chiar in Testamentul indicand ”arma legii” ca fiind instrumentul-cheie de aparare a ”drepturilor natiunii”.

La acest moment, prin Legea nr. 51/1995, s-a incercat o raliere a organizarii profesiei din Romania la nivelul legiferarii acesteia pe plan european, fiind preluate principiile deja consecrate in legislatiile straine, in care avocatura avea deja baze solidificate si o recunoastere indiscutabila. Avocatura, la nivelul legislatiilor europene, a cunoscut o modificare constanta, pliata pe schimbarile survenite pe plan socio-economic. Nevoia cetateanului de a beneficia de cunostintele de specialitate ale unui avocat a fost recunoscuta ca prioritate in buna functionare a sistemelor judiciare.

Societatea  a devenit constienta de rolul avocatului, mai ales in raportul de reprezentare al acesteia in fata organismelor de drept public si privat.

Avocatul participa la activitatea judiciara in calitate de partener al justitiei, care indeplineste o functie de interes privat, constand in apararea intereselor justitiabililor, o functie care este complementara functiei de colaborare cu justitia, functie de interes public.

Apararea nu este pusa niciodata in antiteza cu obiectivele majore ale justitiei si ale societatii. Asigurarea liberului acces la justitie si realizarea efectiva a „dreptului la proces echitabil” reprezinta obligatii legale ale avocatului, ceea ce impune armonizarea – posibila si deopotriva necesara – a functiilor avocatului in raport cu activitatea sistemului judiciar.

Mircea Djuvara sublinia in Filosofia contemporana si dreptul ca, „nici o cunostinta juridica, adica nici o constatare obiectiva a ceea ce este just sau injust nu poate fi contrarie moralei. Intr-adevar, nimic din ceea ce este just nu poate fi in principiu imoral“. In fapt, numai unde este morala se poate vorbi de drept, de sentinte justificate si, in fond, de justitie.

Din 1 ianuarie 2007, Romania a devenit stat membru al Uniunii Europene, ralierea fiind imperios necesara pe toate planurile, punctul de plecare fiind domeniul juridic.

Avocatul roman a inceput sa se confrunte cu provocarea iminenta de a-si largi domeniul cunostintelor in planul teoriei dreptului, dar mai ales cu adaptarea tacticticilor de exercitare a profesiei. Lucru deloc simplu, avand in vedere ca legea de exercitare a profesiei a ramas ancorata in forma sa adoptata la nivelul anului 1995.

Consolidarea independentei puterii judecatoresti porneste de la perfectionarea institutionala si functionala a societatii, consolidarea statului de drept si a suprematiei legii, unita cu:
– garantarea unei reale independente profesionale a avocatului;
– asigurarea transparentei actului justitiei;
– asigurarea deplinei compatibilitati institutionale si legislative cu sistemele judiciare europene.

Este evident ca in starea actuala a lucrurilor, sistemul judiciar nu poate reclama avocatului un parteneriat, cat timp, din punct de vedere al legislatiei nu este tratat, ca atare.

Reformarea sistemului judiciar nu va avea loc in mod real si justitia nu va beneficia de evaluari satisfacatoare, fara o participarea activa la acest proces din partea corpului profesional al avocatilor (le bon avocat fait le bon juge).

Nevoile contemporane ale societatii impun masuri de ordin organizatoric, procedural si profesional pentru ca, in raporturile cu sistemul judiciar, avocatul sa fie implicat institutional prin drepturi si obligatii expres reglementate si actualizate.

Diversificarea portofoliului de clienti si a situatiilor economice si sociale impun profesionalismul ca o cerinta de baza in functionarea avocatului. Rolul avocatului a devenit unul esential intr-o societate ce face primii pasi spre globalizare, iar complexitatea cererilor pe care am fost nevoiti sa le satisfacem, au impus o deschidere a noastra catre schimbare.

Spuneam la inceput ca apreciez avocatura ca un mod de viata. Iar orice mod de viata implica o amprenta personala. Schimbarea la nivelul modului de viata nu este una facila, mai ales pentru ca avocatura este o profesie instituita in slujba oamenilor si exercitata in mijlocul lor.

Iar aici a incoltit si perceptia deficitara a avocaturii in Romania.

Am vorbit, in repetate randuri, despre ascest subiect si imi este imposibil sa nu il recunosc ori de cate ori fac o analiza chiar si sumara a profesiei pe care o reprezint cu mandrie.

Demnitatea si respectul acordat avocatului reprezinta un pilon structural al profesiei care, din nefericire, a cunosut un declin  anevoios remediabil. Ca mai toate profesiile de baza din societate.

Este dificil sa profesezi in slujba oamenilor, in conditiile in care  tot ei – oamenii – submineaza efortul depus, subordonandu-l unor interese particulare sau, pur si simplu, reducand importanta profesiei la influente politico-economice generalizate.

Schimbarea trebuie sa se produca de la nivelul mentalului colectiv. Altfel, acceptarea devine greoaie iar evolutia obstructionata. Societatea noastra a fost supusa unui val de schimbari legislative iar dinamica acestuia nu a fost neaparat inteleasa de toata lumea.

Omul in calitatea lui de justitiabil antrenat intr-o problema de drept se confrunta cu prima faza a dreptatii firesti, personale.

Apelul la cunostintele de specialitate ale unui avocat a ramas – din nefericire – una din optiunile subsidiare ale justitiabilului. In mentalitatea colectiva rolul consultativ al avocatului a ramas o optiune accesata doar in situatii limita.

Evolutia tehnologica si impactul informatiilor usor accesibile prin intermediul online, neimplementarea la nivel legislativ a unei obligatii de asistenta judiciara a justitiabilului cu titlu de principiu au determinat o minimalizare substantiala a acestui rol consultativ despre care spuneam ca ne defineste profesia.

In  acest context, as putea spune ca evolutia avocaturii in Romania ar avea nevoie de un impuls la nivelul mentalitatii societatii.

Iar astfel de evenimente, ca cel organizat aici, pot constitui baza unei schimbari, a unei evolutii, o sansa pe care istoria ne-o da.

Rolul avocatului trebuie inteles ca fiind unul determinant intr-o societate functionala. Principiile care stau la baza exercitarii profesiei sunt principii care constituie piloni esentiali ai statului de drept. Evolutia presupune schimbare iar eu personal am convingerea ca avocatura in Romania isi poate realiza scopul pornind de la etapa benefica a recunoasterii demnitatii profesiei, pe care sa se construiasca.

In calitatea mea de reprezentat al corpului de avocati – asa cum a fost acesta denumit initial – ma bucur sa imi expun azi in fata dumneavoastra convingerea intr-un sistem functionabil pe viitor, pus integral in serviciul  omului si al progresului.

La final, multumindu-va pentru onoranta invitatie pe care mi-ati adresat-o de a fi prezent la sedinta dumneavoastra festiva, precum si pentru posibilitatea de a rosti acest discurs, va invit ca, in calitatea de romani, sa va bucurati, intre istoricele ziduri ale Cetatii Alba Iulia, de spiritul minunatei sarbatori a centenarului Marii Uniri, dupa ce veti fi fost mangaiati de blanda adiere a secularei noastre sarbatori nationale, sa parasiti Alba Iulia cu convingerea ca, la 1 decembrie 1918, Istoria s-a ridicat in picioare pentru romani si ca noi, generatia actuala, avem necesara forta de a nu cadea si de a fi pe mai departe, asa cum ne-au dorit-o Marii eroi ai infaptuirii Romaniei intregite.

Crezul intr-un astfel de viitor sa ne fie prag si ideal, arma si scut, iar pentru bucuria fiecarui pas facut inspre el, lacrimile sa izbucneasca spre stele!

La multi ani, distinsi Magistrati!
La multi ani, dragi Avocati din intreaga Romanie!
La multi ani, Romani!
La multi ani, Romania!


*Preluare de pe www.barou-alba.ro via www.juridice.ro