Cu ocazia sărbătoririi „Zilei Europene a Avocaților – 2017”, Comisia Permanentă a UNBR, în ședința din 24 octombrie 2017 (electronică) a decis distribuirea unui număr de 11.000 licențe de acces la site-urile de informare juridică (legislație) gratuite pentru avocați.

„Conversie audio în text” APLICAȚIE din „Tabloul național al avocaților” pusă la dispoziția avocaților gratuit, finalizată în cadrul acțiunilor
inițiate de UNBR pentru „Ziua Europeană a Avocaților - 2017” cu tema „AVOCAȚII ÎN E-VOLUȚIE”.

Legea pentru organizarea Corpului de avocaţi publici (Contenciosul Statului) din 9 mai 1933

23 iunie 2014

LEGE

Pentru organizarea Corpului de avocaţi publici

(Contenciosul Statului) din 9 mai 1933[1]

 

CAPITOLUL I

Dispoziţiuni preliminare

 

 1. Reprezentarea şi apărarea în justiţie a drepturilor şi intereselor Statului, Direcţiunilor Generale, Regiilor şi Caselor autonome din întreaga ţară, precum şi avizarea supra tuturor chestiunilor cu caracter juridic ale acestora, se încredinţează Corpului avocaţilor publici, organizat prin legea de faţă, care va funcţiona pe lângă Ministerul Justiţiei, formând Direcţiunea Contenciosului Statului, şi ea va fi condusă de un advocat director.

 2. Corpul Avocaţilor Publici se compune din:

a) Membrii Consiliului Superior al Avocaturii Statului, în număr de 11;

b) avocaţii care fac parte din contencioasele de pe lângă Ministere, Direcţiuni Generale, Regii şi Case Autonome.

3. Fiecare Minister va avea un Contencios, pe lângă care vor funcţiona unul sau mai mulţi avocaţi, după mulţimea sau importanţa afacerilor, precum şi personalul ajutător necesar.

4. În fiecare capitală de judeţ va funcţiona un contencios cu unul sau mai mulţi avocaţi, în condiţiunile legii de faţă.

5. Direcţiunile Generale, Regiile şi Casele Autonome vor putea avea câte un Contencios aparte de ale Ministerelor, sub a căror dependenţă sunt puse, în conformitate cu legile lor organice.[2]

6. La Direcţiunile Generale, Regiile şi Casele Autonome care nu au un contencios propriu, dar au în schimb, afaceri care reclamă o preocupare specială, Contenciosul Ministerului de care ele depind, poate delega, cu aprobarea ministrului, pe unul sau mai mulţi avocaţi ai acelui Minister pentru susţinerea şi rezolvarea acelor afaceri.

Chestiunea pentru a căror soluţionare, legea cere un aviz prealabil al Consiliului de avocaţi, vor fi aduse în dezbaterea Consiliului de Avocaţi ai Ministerului respectiv.

7. Conducerea Contenciosului de pe lângă Ministere sau instituţiuni de Stat, având Contencios propriu, va fi încredinţată unuia dintre avocaţi.

Contencioasele Statului din judeţe vor fi conduse de avocatul statului local, iar în cazul când sunt mai mulţi avocaţi, de acel desemnat de Ministerul Justiţiei, dintre avocaţii cu grad mai mare.

8. Numărul avocaţilor Statului din administraţiile centrale şi din judeţe, precum şi a personalului ajutător, este acel fixat prin bugetul exerciţiului 1933 şi 1934.

 9. Dintre avocaţii fiecărui Contencios, Ministerul Justiţiei, în urma propunerii capului autorităţii, va desemna, cu avizul Consiliului Superior, pe membrii care vor compune Consiliul de avocaţi ai autorităţilor respective. În Consiliu vor intra avocaţii de gradul cel mai mare.

 10. Toţi avocaţii publici de orice categorie, ai Ministerelor, din capitalele de judeţ şi ai Direcţiilor Generale, Regiilor şi Caselor Autonome, vor fi numiţi de Ministerul Justiţiei, prin decret regal, conform art. 18.

De asemenea, toţi avocaţii de mai sus, din punct de vedere al înaintărilor şi al disciplinei, depind de Ministerul Justiţiei, potrivit de normelor din legea de faţă. Din punct de vedere al funcţiunii ce ei îndeplinesc, depind exclusiv de autoritatea pe lângă care funcţionează sau a cărei cauză o servesc, care singură este competintă să rezolve şi să ordone măsurile ce crede necesare pentru apărarea intereselor sale.

CAPITOLUL II

Condiţiuni de recrutare. Numiri şi înaintări

  11. Avocaţii publici se împart în :

a) Avocaţi în Consiliul Superior al Avocaturii Statului;

b) avocaţi pe lângă Ministere, autorităţi şi instituţii de Stat;

Aceştia sunt de 6 grade şi anume:

a) Avocaţi consilieri de 2 clase;

b) Avocaţi principali;

c) Avocaţi pledanţi de 3 clase.

12.  Pentru a fi numit avocat public, se cer condiţiuni generale şi condiţiuni speciale.

Condiţiuni generale

13. a) A fi cetăţean român şi a se bucura de plenitudinea drepturilor civile şi publice;

b). A fi satisfăcut legea recrutării;

c) A nu fi pus sub acuzaţie sau condamnat definitiv la o pedeapsă corecţională, pentru delicte de fals, furt, înşelăciune, abuz de încredere, mărturii mincinoase, atentat la bunele moravuri, în cazurile prevăzute de art. 262, 263, 264, 267 şi 281 din codul penal român, precum şi de articolele respective din celelalte coduri menţinute în vigoare, vagabondaj, abuz de putere, speculă, trafic de influenţă, mituire, delapidare de bani publici, percepere de taxe ilegale, rupere de sigilii, sustragere, ascundere sau desfiinţare de acte publice aflate în arhive sau în depozite publice, sau date în păstrarea unui funcţionar public, ofensă comisă în public contra Suveranilor, Principelui Moştenitor sau Membrilor Familiei Regale şi Dinastiei, prin cuvinte, strigări, prin vreun act autentic sau public, scrieri, imprimate, desene, gravuri, embleme vândute sau expuse spre vânzare, distribuite sau afipte în public, delicte contra siguranţei interioare şi exterioare a Statului, calomnie sau denunţare calomnioasă şi beţie; a nu fi declarat în stare de faliment şi a nu avea o purtare morală îndoelnică, chiar dacă nu a comis infracţiunile mai sus arătate;

d) A cunoaşte limba oficială a statului, în scris şi în grai;

e) A fi apt pentru serviciu din punct de vedere al sănătăţii, constatată de medicul. Legist al Ministerului Justiţiei.

Condiţiuni speciale

14. Pentru a fi numit avocat public clasa III, pe lângă condiţiunile generale arătate mai sus, se cere a avea vârsta de 25 ani împliniţi, a fi profesat ca avocat definitiv pe lângă vreunul din barourile din ţară cel puţin 2 ani, sau ca funcţionar în contencios, după înscrierea în barou, timp de 4 ani, sau ca magistraţi cel puţin 4 ani, şi să fi reuşit la concursul de admitere, instituit prin legea de faţă.

Avocaţii clasa II-a se numesc dintre avocaţii clasa III-a după un stagiu de ce3l puţin trei ani în acest din urmă grad.

Pot fi numiţi în acest grad şi direct acei avocaţi, doctori în drept, care, îndeplinind condiţiunile generale, au profesat cu distincţiune în mod efectiv, pe lângă Curţi şi tribunale, cel puţin 10 ani ca avocaţi definitivi sau dintre magistraţii sau foştii magistraţi cu o vechime de  cel puţin 10 ani în magistratură, dintre care cel puţin 4 ca judecător sau procuror.

Avocaţii clasa I-a  se numesc dintre avocaţii clasa II-a , cu o vechime în acel grad de cel puţin 4 ani.

Pot fi numiţi în acest grad şi direct, acei avocaţi, doctori în drept, care îndeplinind condiţiunile generale, au profesat cu distincţiune în mod efectiv, pe lângă Curţi şi tribunale, cel puţin 15 ani ca avocaţi definitivi sau dintre magistraţi sau foştii magistraţi cu o vechime de  cel puţin 15 ani în magistratură, dintre care cel puţin 2 ani ca preşedinte de tribunal.

Stagiul de magistrat se poate cumula cu stagiul de avocat pentru toate clasele de avocaţi publici.

Dovada exerciţiului efectiv şi cu distincţiune al profesiunii de avocat, se face cu atestaţiuni motivate, date de baroul respectiv şi de autorităţile judecătoreşti pe lângă care s’a exercitat profesiunea.

Avocaţii principali se numesc dintre avocaţii clasa I, care au servit în acel grad cel puţin 5 ani.

Avocaţii consilieri clasa II, se numesc dintre avocaţii principali care au servit în acest grad 4 ani.

Avocaţii consilieri clasa I se numesc dintre avocaţii consilieri clasa II, care au servit în acest din urmă grad 4 ani.

15. Conducătorii de contencios se numesc de Capul autorităţii respective dintre avocaţii având cel puţin gradul de avocat clasa I, în caz când acei cu grade superioare nu ar primi această însărcinare.

16. Directorul Contenciosului Statului de pe lângă Ministerul Justiţiei va fi numit dintre avocaţii din Consiliul Superior al Avocaturii Statului sau dintre Conducătorii de Contencioase, care îndeplinesc condiţiile pentru a fi numiţi avocaţi în consiliul superior.

17. Pentru a fi numit avocat în Consiliul Superior al Avocaturii Statului se cere a avea gradul de avocat consilier clasa I.

Numirea membrilor în Consiliul superior se face de  Ministerul Justiţiei prin înalt decret regal, după o listă de propuneri care va conţine trei persoane pentru fiecare post.

Lista de propuneri se va alcătui de Consiliul superior, completat cu primul preşedinte la Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, primul preşedinte al Curţii de Apel din Bucureşti, primul preşedinte al Tribunalului Ilfov şi preşedintele Uniunii Avocaţilor din România, sub prezidenţia Ministerului de Justiţie, care are vot deliberativ.

18. Toate numirile, definitivările şi înaintările se fac de Ministerul Justiţiei, prin decret regal, cu avizul Consiliului Superior al Avocaturii Statului, ţinându-se seamă de recomandările autorităţii de pe lângă care avocatul funcţionează sau va funcţiona.

19. Pentru numirea avocaţilor clasa III-a, Ministerul Justiţiei va institui un concurs de admitere.

Comisiunea examinatoare va fi compusă din : 2 profesori dela Facultatea de Drept, dintre care unul de drept public, iar celălalt de drept privat; un consilier dela Înalta Curte de Casaţie, prezidentul Uniunii Avocaţilor sau un avocat delegat de el; un avocat din Consiliul Superior.

Condiţiunile şi materiile acestui concurs vor fi determinate prin regulament.

Cei reuşiţi vor fi înscrişi pe un tablou, în ordinea clasificaţiei. Nimeni n’are dreptul a figura pe tablou mai mult de 5 ani.

Numirea se face după tablou, în ordinea înscrierii.

CAPITOLUL III

SECŢIUNEA I

Atribuţiile şi îndatoririle avocaţilor publici

 

 20. Avocaţii publici din Capitală  reprezintă în justiţie autoritatea pe lângă care funcţionează, apărându-i drepturile şi interesele, fără a fi nevoie de o delegaţie specială; avocaţii publici din judeţe au aceleaşi atribuţiuni pentru toate Ministerele.

Pe lângă acestea, mai sunt autorizaţi a face şi a semna opoziţii, apeluri, recursuri, contestaţiuni, cereri reconvenţionale şi oricare alte cereri de natură contencioasă sau graţioasă, fără o prealabilă autorizare a autorităţii; avocatul va fi obligat a referi despre măsura luată, pe care autoritatea o poate revoca.

Nicio acţiune nu se va putea intenta înainte de a se supune afacerea Consiliului de avocaţi, respectiv, pentru a lua avizul său.

Acţiunile în justiţie se vor semna de ministru sau de şeful autorităţii respective sau de avocat împuternicit, în baza unei delegaţiuni a ministrului sau a şefului autorităţii.

Nici un contract nu va fi considerat valabil, dacă nu va fi contrasemnat şi de un avocat de pe lângă instituţiunea contractantă.

Contractele necontrasemnate de un avocat nu vor obliga instituţiunea la nici un fel de cheltuială, plată sau daună, precum nici în executarea oricărei alte obligaţiuni.

Autorităţile sunt obligate ca, mai înainte de încheierea oricărui contract, să supună contractele avizului contenciosului respectiv, conform art. 105 din Legea Contabilităţii Publice a Statului.

Nulităţile rezultând din neobservarea  dispoziţiunilor de mai sus nu se pot invoca decât de autorităţile publice respective.

 21. Ministerele şi instituţiunile de Stat vor putea recurge în cazuri excepţionale la oficiile avocaţilor particulari, pentru a susţine interesele acelor instituţiuni sau pentru a da consultaţiuni, cu avizul Consiliului Superior al Avocaturii Statului.

Orice angajare sau consultare făcută cu încălcarea acestei dispoziţiuni, va avea drept sancţiune că angajarea şi onorariile nu privesc Statul sau instituţiunea publică respectivă, ci pe acel care le-a făcut.

22. Avocatul public însărcinat cu pledarea sau apărarea intereselor Statului sau a celorlalte autorităţi în Justiţie este obligat a împlini tot ceea ce este necesar pentru o bună apărare şi a încunoştiinţa de îndată Ministerul  sau autoritatea respectivă de demersul şi rezultatul procesului sau însărcinării ce i s’a dat.

În caz de condamnaţiune, avocatul public va fi dator de a introduce apelul sau recursul contra hotărârii condamnatoare, mai înainte de expirarea termenului prescris de lege, fără a mai aştepta avizul autorităţii sau vreo altă delegaţiune specială.

În aceleaşi condiţiuni, avocatul public este dator să întrebuinţeze orice alte căi de atac prescrise de lege contra hotărârilor condamnatoare.

În orice materie, autorităţile pot declara, prin avocaţii lor, recurs şi direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau la orice altă instanţă de casare, care în acest caz va ordona a se face comunicarea prevăzută de art. 36 din Legea Înaltei Curţi[3]

23. Avocatul public care a exercitat vreuna din căile de atac în modul arătat în art. precedent va încunoştiinţa despre aceasta pe ministrul sau pe şeful administraţiunii respective, prin referat scris.

24. Ministrul sau şeful administraţiunii, după ce va lua avizul Consiliului de Avocaţi ai Statului va putea retrage o acţiune sau orice altă cale de atac exercitată ca apel, recurs, contestaţiune, opoziţiune etc.

De asemenea, în acelaşi mod, va putea autoriza pe avocatul public să nu exercite calea de atac prescrisă de lege contra unei hotărâri condamnatoare.

25. În afacerile civile, comerciale şi de contencios administrativ, toţi avocaţii publici sunt datori a depune concluziuni scrise când s-a amânat pronunţarea sentinţei, chiar dacă nu s’au cerut de instanţă de judecată, luând dela grefier adeverinţă de depunerea lor, iar în celelalte afaceri numai atunci când li se cer.

26. Avocaţii publici sunt îndatoraţi a îngriji şi de executarea hotărârilor.

Pe dată ce hotărârea va fi rămas definitivă, avocatul public va fi dator a comunica administraţiunii căreia a fost procesul, indicând măsurile de executare.

Statul poate cere luarea de măsuri asigurătoare sau suspendări de executări, fără a depune cauţiune.

27. Avocaţii publici nu pot fi obligaţi a lua termenele în cunoştinţă. De asemenea, ei nu pot răspunde la interogator, nu pot deferi jurământ şi nici nu pot face tranzacţiuni sau recunoaşteri în numele autorităţii pe care o reprezintă, nici a retrage vreo acţiune, apel, recurs, contestaţiune sau opoziţiune etc, decât în luarea unei delegaţiuni speciale date în conformitate cu legea, sub sancţiunea ca aceste acte să nu fie ţinute în seamă.

Prezenţa avocatului public în instanţă acoperă lipa de procedură.

Orice citaţie, act de procedură sau comunicare adresată statului sau instituţiunilor de Stat, va trebui făcută şi înregistrată la contenciosul sediului central al administraţiei respective, chiar în cazul când prin legi s’ar prevede altfel.

Orice citaţie va trebui să aibă un interval de cel puţin 8 zile libere dela primire, afară de cazul în care legea prescrie un termen mai lung.

Toate acţiunile de competinţa judecătorilor de ocol, în care figurează Statul sau instituţiile de Stat, se vor judeca numai la judecătoria de ocol din capitala judeţului, orice altă judecătorie sesizată fiind obligată, din oficiu, să trimită afacerea la instanţa competintă.

Aceste acţiuni se vor îndrepta direct la judecătoria de ocol dela reşedinţa judeţului, dacă nu există decât o singură judecătorie în acea localitate; în caz contrar, la judecătoria ocolului I urban din localitate, iar în Bucureşti, la ocolul IV.

În toate procesele susţinute de avocatul public şi în care statul sau instituţiunile publice au obţinut câştig de cauză, instanţele judecătoreşti sunt datoare să oblige părţile adverse la plata cheltuielilor de judecată şi deosebit a onorariului de avocat, în raport cu importanţa şi valoarea litigiului şi care, în nici un caz nu poate fi inferior celui prevăzut în tariful minimal al onorariilor avocaţilor.

Acest onorariu, jumătate va fi făcut venit la stat sau la instituţia autonomă respectivă, iar cealaltă jumătate va fi vărsată unui fond special din care ministrul sau capul instituţiei autonome respective, cu avizul Consiliului Superior al Avocaturii Statului, va atribui avocaţilor contenciosului respectiv prima în conformitate cu dispoziţiile regulamentului legii de faţă.

Statul, Regiile Publice şi Casele Autonome sunt în drept ca în orice proces, la orice instanţă de judecată, să depună memorii scrise, iar instanţele judecătoreşti sunt obligate ca, chiar în lipsa reprezentantului acestor instituţiuni, să judece, ţinând seama de aceste memorii.

Dispoziţiunile art. 291 din procedura civilă română se extinde pe tot cuprinsul ţării[4].

28. Avocaţii publici sunt obligaţi a executa cu conştiinciozitate însărcinările ce li se dau, precum şi îndatoririle ce decurg şi să raporteze în scris, imediat, autorităţii respective rezultatul înfăţişărilor în procese sau oricăror alte însărcinări.

29. Avocaţii publici, afară de pedepsele disciplinare la care pot fi supuşi, sunt răspunzători civilmente şi penalmente pentru toate afacerile şi actele încredinţate lor pentru caz de grave neglijenţe sau rea credinţă în îndeplinirea datoriilor.

30. Este interzis avocaţilor publici să susţină procese în contra intereselor Statului, Direcţiunilor Generale, Caselor Autonome şi Regiilor afară de procesele lor personale, ale soţiei, copiilor şi părinţilor lor. Ei pot pleda în afaceri particulare în care autorităţile mai sus arătate nu au interese contrare; în procesele însă în care sunt interesate împotriva Statului rudele sale până la al patrulea grad, sau soţia şi părinţii acesteia, avocatul public urmează a se recuza, înştiinţând autoritatea respectivă pentru a se lua măsuri a fi delegat în locul său un alt avocat public.

În caz de abatere dela dispoziţiunile  de mai sus, avocatul public va fi judecat ca pentru abateri grave, conform prevederilor disciplinare din această lege.

 31. Fiecare Minister, Regie sau Casă Autonomă care posedă un contencios îşi va susţine şi administra procesele prin avocaţii săi, afară de procesele din provincie, care se vor susţine de avocaţii Statului din judeţe sau de avocaţii autorităţii respective, cărora li se vor da însărcinări în acest scop de autoritatea respectivă, pentru toată durat procesului.

În afaceri importante autorităţile pot delega pe un avocat al lor din Capitală să le reprezinte şi să le apere înaintea instanţelor judecătoreşti din alte judeţe. În acest caz avocatul va primi o delegaţie specială din partea autorităţii respective.

Asemenea delegaţiuni se pot da în cazuri excepţionale, în urma cererii Ministerului sau autorităţii respective, şi unui avocat  care depinde de alt Minister, atât pentru procesele din Capitală, cât şi pentru cele din provincie.

Avocaţii Statului din Capitalele de judeţ vor susţine procesele şi se vor ocupa de toate chestiunile cu caracter juridic privitoare pe judeţele unde ei funcţionează.

Secţiunea II

Atribuţiunile şi îndatoririle Consiliului Avocaţilor din Ministere

 

 32. Consiliul avocaţilor desemnat, în modul arătat în art. 9, pe lângă fiecare Minister sau instituţiune de Stat care posedă un contencios va avea în căderea sa:

1. Să-şi dea avizul asupra intentării şi susţinerii acţiunilor şi asupra modului cum trebuie să fie apărate interesele Statului.

2. Să-şi dea avizul asupra tranzacţiunilor, renunţărilor de drepturi, convenţiunilor, prin care se consimte la judecată prin arbitri şi la renunţări de căi de atac în afaceri a căror valoare nu trece de 5 milioane lei.

3. Să-şi de avizul din punct de vedere juridic asupra actelor şi convenţiunilor în care este interesată autoritatea  şi a căror valoare nu trece de 5 milioane lei.

4. În genere, să-şi dea avizul asupra tuturor chestiunilor de drept care vin în atingere cu interesele autorităţilor, când aceste interese nu trec de suma de 5 milioane lei.

5. Să-şi dea avizul asupra acceptărilor donaţiunilor şi legatelor;

6. să-şi dea avizul asupra oricărui act administrativ privitor la situaţia funcţionarilor autorităţii respective de natură a aduce atingere la situaţia de drept sau de fapt a acestora.

7. În fine, să-şi dea avizul oridecâteori va fi consultat de ministru sau şeful autorităţii respective şi oridecâteori prin legi speciale se cere avizul contenciosului.

În toate aceste cazuri, autoritatea este îndatorată a cere avizul consiliului de avocaţi.

Acest aviz are caracter pur consultativ, afară de cazurile când legea prevede astfel, precum şi în cazurile de acceptări de donaţiuni sau legate, convenţiuni de arbitraj şi renunţări de drepturi, care nu se pot face decât cu avizul conform al consiliului.

În cazul când şeful autorităţii nu împărtăşeşte avizul cu caracter consultativ al consiliului de avocaţi al acelei autorităţi, el este obligat înainte de a pronunţa decizia, să ia şi avizul Consiliului Superior al Avocaturii Statului, care aviz va avea însă acelaşi caracter consultativ.

Dispoziţiunile de mai sus sunt aplicabile şi Regiilor şi Caselor Autonome; competinţa însă de aprobare şi avizare asupra diferitelor acte juridice va fi pentru aceste instituţii cea fixată de legile lor organice.

Secţiunea III

Atribuţiunile şi Îndatoririle Consiliului Superior al Avocaturii Statului

 

 33. Consiliul Superior al Avocaturii Statului va avea în căderea sa:

a) A-şi da avizul asupra tuturor actelor şi chestiunilor prevăzute de art. 32, punctele 2, 3 şi 4, a căror valoare trece de 5 milioane lei;

b) a-si da avizul asupra chestiunilor prevăzute de această lege, precum şi asupra tuturor chestiunilor care sunt în legătură cu organizaţiunea  şi buna funcţionare a corpului avocaţilor publici;

c) A-şi da avizul în afacerile de natură juridică. Când i se cere un asemenea aviz de diverse Ministere, judeţe, municipii, Direcţii Generale, Case sau Regii autonome, după ce va fi intervenit şi avizul consiliului de avocaţi respectiv;

d) Să rezolve litigiile dintre diverse Ministere şi instituţii de Stat, avizând asupra modalităţilor de stingere definitivă a acestor litigii, nicio administraţie publică neputând intenta proces alteia.

34. Consiliul superior va fi prezidat de directorul contenciosului Statului, iar în lipsă de consilierul cel mai vechiu în grad.

Atunci când Ministerul Justiţiei ia parte la consiliu, el prezidează de drept consiliul.

Avizele vor fi motivate, atât în părerea majorităţii, cât şi a minorităţii.

Avizele consiliului sunt secrete şi nu se pot comunica părţilor şi nici elibera copii de pe dânsele.

Avizele Consiliului Superior al Avocaturii Statului vor trebui supuse spre aprobare Ministerului sau autorităţii căreia aparţine afacerea şi sunt pur consultative, în  afară de cazurile când această lege prevede altfel, cum şi în cazul de tranzacţiuni sau renunţări de drepturi, care nu se pot face decât cu avizul conform al consiliului.

Consiliul superior, înainte de darea avizului său, poate însărcina pe unii sau mai mulţi membri cu studierea afacerii, făcându-i-se referat în scris.

Aceste avize vor fi trecute în întregime într’un registru special.

 35. Membrii Consiliului Superior al Avocaturii Statului pot fi delegaţi de Ministerul Justiţiei, la cererea autorităţii respective, cu susţinerea proceselor importante ale Statului sau celorlalte autorităţi publice, pe lângă orice instanţă în Capitală sau provincie.

 36. Consiliul superior va avea un secretar şi personalul ajutător necesar.

Funcţiunea de secretar va fi îndeplinită de către un avocat care va fi numit de către Ministerul Justiţiei.

Secţiunea IV

Atribuţiile serviciilor în Contencios din Ministere şi celelalte instituţii publice

 

 37. Contencioasele Ministerelor şi celorlalte instituţiuni publice se ocupă cu conducerea părţii administrative a Contenciosului, cu strângerea documentelor necesare şi cu pregătirea lucrărilor şi dosarelor în vederea rezolvării lor, sau a susţinerii apărării de către avocatul pledant desemnat şi care va lua în tot timpul înţelegere şi din vreme; cu urmărirea actelor judecătoreşti ce sunt trimise Ministerului sau instituţiunii în afacerile litigioase; cu înregistrarea soluţiunilor diverselor procese, după fiecare termen, conform referatelor ce se vor face în mod obligatoriu de fiecare avocat pledant; cu darea delegaţiunilor avocaţilor din Capitală şi provincie pentru susţinerea intereselor instituţiunii; cu ţinerea evidenţei lunare de situaţia tuturor chestiunilor juridice rezolvare sau în curs de soluţionare, precum şi cu înregistrarea activităţii întregului Contencios al Ministerului sau instituţiunii. Conducătorii de Contencioase au supravegherea şi conducerea bunului mers al întregului serviciu.

Secţiunea V

Atribuţiunile Direcţiunii Contenciosului Statului

 

 38. Direcţiunea Contenciosului Statului  va fi condusă de un Director, numit de Ministerul Justiţiei, în condiţiunile legii de faţă.

În caz de lipsă sau de împedecarea sa, atribuţiunile sale se vor îndeplini de un membru din Consiliul Superior.

39. Direcţiunea Contenciosului Statului are în sarcina sa pregătirea şi executarea lucrărilor care intră în competinţa Consiliului Superior al avocaţilor publici, conform prevederilor acestei legi speciale.

Numirile, definitivările şi înaintările avocaţilor dela toate Ministerele şi celelalte instituţiuni se vor face prin această Direcţiune după normele prezentei legi.

40. Direcţiunea Contenciosului Statului va ţine pentru fiecare avocat în parte câte un cazier individual, care va cuprinde menţiunea îndeplinirii condiţiunilor generale şi speciale de numire, menţiunea notelor de studiu, a notelor obţinute la examene, a notelor calificative şi aprecierilor făcute.

Cazierele vor menţiona toate pedepsele disciplinare aplicate, observaţiunile făcute eventual avocatului şi datele privitoare la activitatea sa.

CAPITOLUL IV

Inspecţiuni şi priveghere

 

 41. Consiliul Superior al Avocaturii Statului privighează activitatea şi conduita avocaţilor publici de toate categoriile şi dela toate autorităţile arătate în această lege.

De asemenea conducătorii de Contencios au dreptul de priveghere asupra activităţii şi conduitei avocaţilor şi personalului ajutător din serviciile pe care le conduc.

42. Inspecţiunile Contencioaselor de la toate autorităţile din întreaga ţară se vor face de către membrii Consiliului Superior al Avocaturii Statului delegaţi în acest scop de ministru.

Pentru inspectarea avocaturilor publice de judeţ, Ministrul Justiţiei va putea delega şi pe un şef de contencios din Ministere.

În caz de lipsă a acestora se va putea delega şi un avocat superior în grad celui inspectat.

43. Avocaţii publici delegaţi cu inspecţiunile vor cerceta serviciile de contencios, lucrările lor şi modul cum avocaţii şi personalul ajutător îşi îndeplinesc îndatoririle lor profesionale şi vor constata greutăţile ce s’ar întâmpina în exercitarea atribuţiunilor lor.

Procesul – verbal constatând starea lucrărilor serviciului inspectat, va fi încheiat în dublu exemplar.

Un exemplar al acestui proces – verbal va fi păstrat în mod confidenţial de conducătorul serviciului inspectat, iar al doilea va fi înmânat Ministerului Justiţiei.

CAPITOLUL V

Secţiunea I

Stabilitate. Măsuri disciplinare

44. Avocaţii publici vor fi definitivaţi după 2 ani de funcţionare, în conformitate cu dispoziţiunile art. 18. Ei se bucură de stabilitate în condiţiunile legii de faţă.

Ei nu pot fi transferaţi fără voia lor, decât în aceiaşi localitate şi în interes de serviciu, bine dovedit , cu avizul motivat al Consiliului Superior al Avocaturii Statului.

45. Funcţiunea de avocat public se pierde:

a) Prin demisiune

b)  Prin punere din retragere din oficiu, pentru limită de vârstă, la 65 de ani pentru membru Consiliului Superior al Avocaturii Statului, la 63 ani pentru avocaţii consilieri cl.I şi la 60 ani împliniţi pentru ceilalţi avocaţi publici.

Punerea în retragere se va efectua prin Decret Regal;

c) Prin punere în disponibilitate sau destituire ca pedeapsă, potrivit normelor legii de faţă;

d) Prin punere în retragere pentru infirmităţi;

e) De drept, în urma hotărârii judecătoreşti definitive de condamnare pentru infracţiunile infamante prevăzute de art. 13 sau în caz de pierderea calităţii de avocat.

46. Avocaţii publici care au împlinit 35 de ani de serviciu pot cere punerea lor în retragere, pentru a-şi regula drepturile la pensiune, cu scutirea condiţiunilor de vârstă prevăzută de această lege şi de legea generală de pensiuni.

47. Pentru abateri de la datoriile lor, avocaţii publici de toate gradele pot fi pedepsiţi în modul următor:

a) Avertisment în scris;

b) Mustrare cu  pierderea salariului de la 5 la 15 zile;

c) Suspendarea din serviciu pe maximum şase luni cu pierderea salariului;

d) Punerea în disponibilitate;

e) Destituire.

48. Pedeapsa avertismentului şi a mustrării poate fi pronunţată de ministru sa şeful autorităţii de pe lângă care funcţionează avocatul, în urma unui raport de anchetă, cu care ocaziune va fi ascultat şi avocatul învinuit.

Ancheta se va face de un membru al Consiliului Superior al Avocaturii Statului.

49. Celelalte pedepse se pronunţă exclusiv de ministrul justiţiei, în urma deciziunii conforme a comisiunilor disciplinare instituite prin această lege.

50. Un avocat public poate fi supus la pedepse disciplinare:

a) Dacă a fost condamnat definitiv la o pedeapsă corecţională pentru un delict altul decât cele enumerate la art. 13;

b) Dacă fiind urmărit sau dat judecăţii pentru vreun fapt pedepsit cu pedepse criminale sau corecţionale n’a fost apărat de pedeapsă decât prin amnistie, prescripţie  sau absolvire;

c) Daca va fi refuzat să îndeplinească o datorie a funcţiunii sale;

d) Dacă va fi lipsit de la post în dauna serviciului fără concediu regulat şi dacă va fi contravenit la vreuna din dispoziţiile privitoare la incompatibilităţi şi îndatoriri;

e) Dacă va fi dat probe de obişnuită neglijenţă sau vădită incapacitate;

f) dacă va fi lipsit de cuviinţă sau demnitate în raporturile colegiale sau ierarhice sau faţă de autorităţi publice;

g) Dacă într’un mod general, printr’un fapt al vieţii sale publice sau private, îşi va compromite demnitatea sau va aduce atingere consideraţiunii ordinului din care face parte.

51. Avocatul public rămâne supus şi acţiunii disciplinare potrivit legii pentru organizarea şi unificarea corpului de avocaţi publicată în Monitorul oficial nr. 301 din 28 decembrie 1931, pentru orice abatere în legătură cu exerciţiul profesiunii de avocat public.

Barourile de avocaţi sunt obligate a comunica Ministerului Justiţiei orice deciziune a consiliului de disciplină, rămasă definitivă şi pronunţată în contra unui avocat care îndeplineşte şi funcţiunea de avocat public, prin care s’a aplicat pedeapsa interdicţiunii temporare sau definitive de a mai profesa.

Ministrul justiţiei, primind înştiinţarea, va aplica avocatului public suspendarea din serviciu cu pierderea salariului întreg şi a accesoriilor pe toată durata interdicţiunii de a mai profesa, fără altă judecată disciplinară.

Secţiunea II

Comisiunea disciplinară

52. Avocaţii publici de orice grad, din întreaga ţară, în afară de membrii Consiliului Superior vor fi judecaţi pentru abateri de la datoriile lor de avocaţi publici de o comisiune disciplinară, care va fi compusă din:

a) Un consilier de la Curtea de apel din Bucureşti, desemnat de adunarea generală a Curţii;

b) Directorul cel mai înalt şi mai vechiu în grad de pe lângă autoritatea unde funcţionează avocatul învinuit;

c) Un avocat din Consiliului Superior al Avocaturii Statului, desemnat de ministrul justiţiei.

Comisiunea disciplinară va fi prezidată de consilierul dela Curtea de apel din Bucureşti.

53. Toţi membrii Comisiunii se numesc prin decret regal, pe termen de 3 ani.

Tot pe timp de 3 ani şi în acelaşi mod, se numeşte şi câte un supleant, corespunzător fiecărui membru din Comisiune.

54. Comisiunea disciplinară va fi sesizată de ministrul respectiv, în urma anchetei făcute de unul din membrii Consiliului Superior al Avocaturii Statului, sau unul din avocaţii-Şefi de contencios din Capitală, cu care ocaziune va fi ascultat şi avocatul învinuit.

Avocatul însărcinat cu facerea anchetei va depune  raportul său, după care ministrul respectiv, dacă va găsi de cuviinţă, va dispune trimiterea în judecată a avocatului învinuit.

Delegatul care a făcut ancheta va dresa actul de acuzaţie şi tot el va susţine acuzarea înaintea comisiunii disciplinare, sau în caz de împiedecare a acestuia, acuzarea va fi susţinută de un alt avocat, delegat de ministrul justiţiei în acest scop.

55. Avocatul învinuit se va înfăţişa în persoană, putând fi asistat de un apărător avocat public definitiv.

Desbaterile vor fi secrete şi deciziunile comisiunilor disciplinare se vor pronunţa cu majoritate de voturi; ele vor fi motivate, minoritatea semnând împreună cu majoritatea.

Avocatul învinuit va fi citat înaintea comisiunii disciplinare prin adresă oficială, sub luare de dovadă, cu cel puţin zece zile libere înaintea termenului de judecată.

Pentru lămurirea sa, comisiunea disciplinară este în drept a asculta martori sub prestare de jurământ, a lua informaţiuni de la autoritatea unde funcţionează avocatul şi de  face orice investigaţiuni va crede necesar, putând delega pentru aceasta pe unul din membrii ei.

56. Deciziunile comisiunilor disciplinare sunt definitive şi se execută de Ministerul de Justiţie.

Suspendarea, punerea în disponibilitate şi destituirea, se va face prin decret regal. Celelalte pedepse se aplică prin decizie ministerială.

57. Directorul Contenciosului Statului şi membrii Consiliului Superior al avocaţilor publici vor fi judecaţi pentru abaterile de la îndatoririle lor de către o comisiune disciplinară, compusă dintr’un preşedinte de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, un consilier de la de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, un membru din Comisiunea Permanentă a Uniunii Avocaţilor, desemnat de preşedintele Uniunii, precum şi doi membri ai Consiliului Superior al Avocaturii Statului.

Preşedintele şi Consilierul Înaltei Curţi vor fi desemnaţi în Adunarea Generală a Înaltei Curţi, iar membrii din Consiliul Superior vor fi delegaţi de Ministerul Justiţiei.

Membrii acestei comisiuni vor fi numiţi pe timp de 3 ani prin decret regal şi tot în aceleaşi condiţiuni se vor desemna şi numi câte un membru supleant corespunzător fiecărui membru din comisiune.

Comisiunea disciplinară va fi prezidată de Preşedintele Curţii de Casaţie şi şedinţele comisiunii se vor ţine în localul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

58. Sesizarea instanţei de judecată, judecata şi procedura, se vor face conform dispoziţiunilor art. 45, 46 şi 47, cu deosebire însă că ancheta şi acuzarea se vor face de procurorul general al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau de un procuror de secţie delegat de acesta.

59. Avocatul pedepsit disciplinar şi a cărui pedeapsă a rămas definitivă, are drept la revizuirea cauzei sale înaintea aceleeaşi instanţe care l-a judecat, numai dacă posterior executării deciziunii se constată prin hotărâre definitivă că toate sau o parte din actele pe care s’a întemeiat comisiunea disciplinară au fost falşe.

Comisiunea disciplinară va fi imediat convocată pentru a stabili de urgenţă asupra cererii de revizuire. Dacă va fi nevoie se va reface mai întîiu instrucţiunea în total sau în parte.

În caz când cererea de revizuire a fost admisă şi avocatul achitat, pedeapsa se va şterge din cazier, iar avocatul va fi repus în toate drepturile anterior deciziunii de condamnare.

60. Avocatul public pedepsit cu disponibilitatea, nu poate fi primit decât după doi ani dela data lăsării în disponibilitate şi în clasa cea mai de jos a funcţiunii ce a avut, iar cei destituiţi nu vor mai putea fi niciodată reprimiţi.

61. Avocaţii publici de orice grad vor putea fi suspendaţi, în urma sesizării de către judecătorul de instrucţie sau parchet, cu avizul conform al Consiliului Superior al Avocaturii Statului, dacă în contra lor s’a început urmăriri penale pentru crime sau unul din delictele infamante prevăzute la art. 13.

CAPITOLUL VI

Dispoziţiuni finale

62. Avocaţilor care se deplasează de la reşedinţa lor, pentru delegaţiuni, inspecţiuni sau anchete, li se vor acorda diurne, indemnizaţii şi cheltuieli de transport.

Membrii comisiunilor disciplinare, precum şi avocaţilor însărcinaţi cu anchete, li se vor acorda diurne şi cheltuieli de transport.

Condiţiunile de acordare a acestor indemnizări se vor stabili prin regulament.

63. Regulamentul de aplicare a cestei legi va determina în mod amănunţit modul de funcţionare al Direcţiunii Contenciosului Statului.

64. Salariile avocaţilor publici vor fi egale pentru aceeaşi categorie de avocaţi şi vor fi plătite din bugetele autorităţilor respective pe lângă care ei funcţionează, în afară de acel al directorului Contenciosului Statului, al membrilor Consiliului Superior şi ale avocaţilor publici de la avocaturile publice din capitalele de judeţ, care vor fi plătite din bugetul Ministerului Justiţiei.

Aceste salarii vor fi egale cu cele ale magistraţilor, în modul următor:

Avocat membru în Consiliul Superior = prim-prezident de Curte de apel.

Avocat consilier cl. I = prezident de Curte de apel.

Avocat consilier cl. II = consilier de Curte de apel.

Avocat principal = prim-prezident de tribunal.

Avocat cl. I = prezident de tribunal.

Avocat cl. II = judecător de şedinţă.

Avocat cl. III = supleant.

Conducătorii de contencioase vor primi salariul gradului şi în plus o indemnizaţie specială.

65. Contenciosul Regiei Autonome C.F.R. va funcţiona, în ce priveşte organizarea sa, potrivit legii pentru organizarea Regiei Autonome C.F.R..

Actualul personal, în ce priveşte salarizarea şi celelalte drepturi, va fi tratat conform dispoziţiilor art. 42 din legea pentru statutul personalului C.F.R..

Încadrarea şi avansarea, în corpul avocaţilor publici, disciplinarea, controlul şi îndrumarea se vor face potrivit dispoziţiunilor legii de faţă.

CAPITOLUL VII

Dispoziţiuni transitorii

66. La promulgarea acestei legi, Consiliul Superior al Avocaţilor Statului se va constitui astfel:

În termen de o lună de la promulgarea prezentei legi, o comisiune compusă din primul-preşedinte şi preşedinţii de secţie ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, primul-preşedinte al Curţii de apel din Bucureşti, primul-preşedinte al Trib. Ilfov şi preşedintele Uniunii Avocaţilor din ţară va întocmi o listă de prezentare, prin care va recomanda un număr de 18 avocaţi publici, precum şi 4 avocaţi pledanţi cu o vechime de 20 de ani în profesiune, care au dat dovadă de însuşiri strălucite, aleşi în modul următor:

Se vor recomanda în mod obligatoriu avocaţii care compun astăzi Consiliul General al Avocaţilor Statului, instituit conform legii din 1872 şi care sunt definitivi în această funcţiune, iar restul până la completarea numărului de 18 se vor alege dintre avocaţii cei mai înalţi în grad de la celelalte ministere şi instituţii, prevăzute la art. 1.

Ceilalţi 4 avocaţi se vor recomanda de aceiaşi comisiune, dintre avocaţii pledanţi care au o vechime de 20 de ani în profesiune şi care au dat dovadă în tot acest timp, de cunoştinţe şi însuşiri strălucite în cariera de avocat.

Ministerul justiţiei va numi pe cei 15 membri ai Consiliului Superior la alegere, după această listă astfel alcătuită.

67. Numirile membrilor acestui Consiliu Superior vor fi făcute de ministrul justiţiei, prin decret regal, iar pentru locurile ce vor deveni vacante în viitor numirea se va face în condiţiunile art. 17.

68. Actualii avocaţi publici stabili, de orice grad, sunt de drept definitiv dacă până la data promulgării prezentei legi au obţinut stabilitatea pe baza legii statutului funcţionarilor publici şi dacă au dreptul de a pleda în faţa Înaltei Curţi de Casaţie.

Ceilalţi avocaţi publici aflaţi în funcţiune, care nu îndeplinesc ultima condiţiune din alineatul de mai sus, vor fi declaraţi definitivi, cu avizul Consiliului Superior, atunci când vor dobândi dreptul de a pleda în faţa Curţii de Casaţie.

În mod excepţional, la punerea în aplicare a prezentei legi, vor putea fi declaraţi definitivi acei dintre avocaţii publici  care nu îndeplinesc ultima condiţiune din primul alineat, dacă definitivarea lor va fi cerută printr’un raport special al instituţiei respective, menţionând însuşirile deosebite ale acelor avocaţi.

Actualii avocaţi, proveniţi din funcţionari administrativi, care au dobândit legal stabilitatea în acele funcţiuni, îşi păstrează stabilitatea.

69. Actualii avocaţi publici definitivi vor fi încadraţi de Ministerul Justiţiei cu avizul Consiliului Superior şi la propunerea autorităţilor pe lângă care funcţionează, în gradele prevăzute de prezenta lege.

70. Actualii avocaţi publici definitivi care au gradele prevăzute în prezenta lege, vor fi încadraţi în gradele respective dacă prin această încadrare nu li se micşorează salariul.

Acei care au grade neprevăzute în legea de faţă, precum şi aici care prin încadrarea din alineatul precedent li s’ar micşora salariul, vor fi încadraţi în gradul corespunzător, sau cel mai apropiat salariului ce-l primeşte astăzi.

Avocaţii publici care au funcţionat cu distincţie 5 ani ca avocaţi ai Statului şi cel puţin 12 ani în Barou, vor putea fi încadraţi într’un grad superior celui la care avea dreptul, potrivit dispoziţiilor de mai sus, după propunerea autorităţii respective.

71. Avocaţii publici nedefinitivi vor putea fi încadraţi de Ministerul Justiţiei, cu avizul Consiliului Superior, şi pe baza propunerii autorităţii pe lângă care funcţionează, în gradele prevăzute de actuala lege, ţinându-se seama de timpul servit ca avocat al Statului şi de salariul lor actual.

72. În termen de o lună de la promulgarea legii de faţă Consiliul Superior al Avocaturii Publice este obligat a cerceta în parte situaţiunea fiecărui avocat public, întocmind pentru fiecare câte un stat personal, în dublu exemplar, din care unul va rămâne la Ministerul Justiţiei, iar al doilea se va înainta autorităţii unde funcţionează avocatul.

Cu această ocazie se vor face încadrările prevăzute de prezenta lege.

În acest scop, fiecare Minister sau autoritate pe lângă care funcţionează avocaţii, vor trimite în termen de o lună de la promulgarea prezentei legi, tabloul avocaţilor săi, împreună cu un memoriu, pentru fiecare avocat, în care să se arate starea civilă, studiile, data numirii sale în funcţiune şi a avansărilor, precum şi data înscrierii ca avocat definitiv în Barou, gradul, salariul, recompensele sau pedepsele ce i s’au dat, preum şi felul cum îşi îndeplineşte atribuţiunile.

73. În termenul prevăzut de art. 71, Consiliul Superior va examina, pe baza propunerilor amănunţite ale fiecărui Minister sau autoritate de Contencios, fixând după nevoile fiecărei autorităţi numărul posturilor de avocaţi pentru fiecare în parte.

Consiliul Superior va putea aviza motivat ca avocaţii prea numeroşi la o autoritate să fie repartizaţi la altă autoritate, unde se va simţi nevoia. Acest aviz va trebui aprobat de ministerul justiţiei, prin decizie ministerială, după ce în prealabil a luat consimţământul autorităţilor respective.

Actualii avocaţi ai Caselor şi Regiilor Autonome şi Direcţiilor Speciale, vor rămâne repartizaţi la instituţiile respective unde funcţionează.

74. Funcţionarii care compun astăzi personalul ajutător al actualului Consiliul Superior al Avocaţilor Statului din Ministerul de Domenii, vor trece la Direcţiunea Contenciosului Statului din Ministerul Justiţiei, pe data promulgării prezentei legi, în afară de funcţionarii necesari organizării contenciosului propriu al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor.

Ceilalţi avocaţi ai Statului care funcţionează azi pe lângă Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, precum şi avocaţii din consiliu, care nu vor fi trecuţi în Consiliul Superior, instituit prin prezenta lege, vor fi încadraţi în condiţiunile prevăzute în legea de faţă, pentru formarea Contenciosului propriu al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor sau al altor autorităţi.

Avocaţii şi celălalt personal trecut în baza prezentei legi la Ministerul Justiţiei vor continua a fi retribuiţi în cursul exerciţiului 1933 – 1934, dela posturile lor prevăzute în bugetul Ministerului de Domenii.

Toată arhiva actualului Consiliu de avocaţi ai Statului din Ministerul de Domenii, în afară de aceea a afacerilor proprii ale Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, va fi vărsată Ministerului Justiţiei, Direcţiunii Contenciosului Statului, pentru continuarea lucrărilor în curs.

Procuraturile de Finanţe din teritoriile alipite se înlocuiesc prin Contencioase, în conformitate cu această lege, iar personalul şi avocaţii se vor încadra de Ministerul Justiţiei, în conformitate cu dispoziţiunile art. 70 şi 71.

Toţi avocaţii, care la promulgarea legii de faţă se află în serviciul Procuraturii de Finanţe Cernăuţi, se consideră de drept stabili, dacă au funcţionat cel puţin 7 ani ca avocaţi pledanţi la Procuratura de Finanţe, stagiu în barou prevăzut de art. 68 echivalând cu serviciul la Procuratura de Finanţe.

75. Actualii directori sau şefi de Contencioase de Minister, cu vechime de cel puţin 5 ani în aceste situaţiuni, la punerea în aplicare a legii, îşi menţin şi pe viitor funcţiunile ce au, cu respectarea gradului şi a drepturilor ce decurg din el.

76. Nici un post de avocat nu se va mai putea înfiinţa decât prin lege specială, prezentată Parlamentului de ministrul la Departamentul căruia urmează a se înfiinţa postul, împreună cu ministrul justiţiei, după ce în prealabil vor fi luat avizul Consiliului Superior al Avocaturii Publice.

77. Personalul ajutător din Direcţiunea Contenciosului Statului şi din Contencioasele tuturor autorităţilor publice, prevăzute în această lege, este supusă în totul legii şi regulamentului statutului funcţionarilor publici sau a legilor organice respective.

Funcţionarii Contencioaselor, care sunt înscrişi în Barou, vor purta titlul de avocaţi referinţi, indiferent de gradul ce au în administraţie, putând căpăta delegaţiuni; ei vor primi însă salariul gradului administrativ respectiv.

Acest personal ajutător face parte din autoritatea publică pe lângă care funcţionează contenciosul respectiv, afară de cele ale Direcţiunii Contenciosului Statului şi de pe lângă avocaturile publice din capitalele de judeţ, care depind de Ministerul Justiţiei.

78. Salarizarea avocaţilor, prevăzută de art. 64, va constitui un drept pentru avocaţii respectivi, numai atunci când sumele necesare vor fi trecute la buget.

Până atunci, avocaţii, oricare ar fi gradul lor, vor primi actualele salarii, prevăzute în bugetul exerciţiului 1933 – 1934.

79. Toate legile şi regulamentele contrarii legii de faţă, sunt şi rămân abrogate.


[1] Această Lege s’a votat de Adunarea Deputaţilor şi Senat, în şedinţele din 8 şi 13 aprilie 1930; s’a promulgat cu Decretul Nr. 1301 din 1933 şi publicat în Monitorul Oficial, p. I, Nr. 105 din 9 Mai 1933. Ea abrogă partea relativă la contenciosul Statului din Legea pentru administrarea domeniilor Statului din 28 Martie 1872. A se vedea şi Legea pentru organizarea corpului de avocaţi, liber profesionişti, din 28 Decembrie 1931.

[2] A se vedea Legea p. Statutul personalului C.F.R. 28 din Aprilie 1933.

[3] A se vedea Legea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 31 Martie 1932.

[4] A se vedea Codul de procedură civilă din 15 Martie 1900.

Mesajul Preşedintelui