Cu ocazia sărbătoririi „Zilei Europene a Avocaților – 2017”, Comisia Permanentă a UNBR, în ședința din 24 octombrie 2017 (electronică) a decis distribuirea unui număr de 11.000 licențe de acces la site-urile de informare juridică (legislație) gratuite pentru avocați.

„Conversie audio în text” APLICAȚIE din „Tabloul național al avocaților” pusă la dispoziția avocaților gratuit, finalizată în cadrul acțiunilor
inițiate de UNBR pentru „Ziua Europeană a Avocaților - 2017” cu tema „AVOCAȚII ÎN E-VOLUȚIE”.

Publicăm transcriptul emisiunii „Maratonul Legal Point 2 cu ocazia Congresului avocaților 2017 – av. dr. Gheorghe Florea: Congresul Avocaților 2017. Concluzii” din data de 29 martie 2017, emisiune transmisă în direct de UNBR la rubrica „Transmisii video online”

3 aprilie 2017

29 martie 2017: „Maratonul Legal Point 2 cu ocazia Congresului avocaților 2017 – av. dr. Gheorghe Florea: Congresul Avocaților 2017. Concluzii”

Emisiunea a fost transmisă în direct și de UNBR la rubrica „Transmisii video online

Realizatori: Cornel Dărvășan și Nicolae Cîrstea
Invitat special: av. dr. Gheorghe Florea, Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România

Cornel Dărvășan: Bună seara dragi prieteni, bine v-am regăsit la emisiunea Legal Point. Împreună cu dl Nicolae Cîrstea, președintele Universul Juridic, transmitem astăzi mulțumirile noastre tuturor celor care s-au implicat în Congresul Avocaților din România și avem privilegiul ca împreună să-i spunem bun-venit d-lui…

Nicolae Cîrstea: Președinte al UNBR, dl av. Dr. Gh. Florea. Bine ați revenit!

Gheorghe Florea: Eu vă mulțumesc pentru ideea pe care ați avut-o, de a reorganiza un maraton pentru evenimentul intitulat Congresul Avocaților 2017 și vă mulțumesc pentru bunăvoința pe care ați avut-o de a mă invita și pe mine în ciclul invitaților pe care i-ați avut, reprezentanți de seamă ai profesiei, din generații diferite, din zone diferite, cu responsabilități diferite, la nivelul barourilor, la nivelul conducerii uniunii, care și-au exprimat deja opiniile cu privire la un congres inițiat, un congres în curs de desfășurare, dar care n-au avut încă ocazia – decât în alte spații publice, eventual – să-și exprime opinia cu privire la rezultatele congresului. Sper că vom discuta despre această chestiune.

Nicolae Cîrstea: D-le președinte, este important pentru noi să reflectăm dezbaterile care au loc în interiorul profesiei de avocat. Am fost întotdeauna primiți cu brațele deschise în interiorul profesiei – în București, în țară, la Congresul Avocaților din fiecare an, astfel încât și noi încercăm, prin reflectarea a ceea ce se întâmplă în interiorul profesiei, a ceea ce preocupă profesia, să venim în întâmpinarea nevoilor dumneavoastră.

Cornel Dărvășan: Cum a fost primul congres tematic? Cum a fost văzut de colegi? Cum s-a încheiat și ce concluzii ați tras?

Gheorghe Florea: A fost un congres dificil. Dificil de pregătit, pentru că – așa cum ați precizat –, într-adevăr, este primul congres tematic desfășurat în condițiile în care un congres cu un astfel de caracter se desfășoară cu participarea tuturor membrilor congresului. În precedente, s-au organizat congrese care și-au desfășurat activitatea pe secțiuni, cu tematici diferite la fiecare secțiune, cu un mod de abordare mai degrabă stil conferință, pe teme care interesau profesia la un moment dat, și în legătură cu care expunerile făcute de către un avocat desemnat și pregătit în mod special erau urmate de dezbateri, iar rezultatele acestora erau aduse la cunoștința tuturor membrilor congresului, inclusiv în ce privește concluziile coordonatorului de secțiune – situație care a nemulțumit pe mulți dintre cei prezenți la astfel de congrese, care doreau să fie prezenți concomitent și la celelalte secțiuni și care, evident, la nivelul de atunci al desfășurării conferințelor cu conținut juridic – nu e perioada de acum, în care ele sunt la o modă cu totul și cu totul ieșită din comun, și în ceea ce privește frecvența, și numărul de participanți, și varietatea tematică, și calitatea desfășurării lor, după o experiență în timp dobândită de toți formatorii în materie – au făcut ca în realitate experiența să fie părăsită. Reînvigorarea ei a creat foarte multe probleme, mai ales datorită faptului că s-a decis destul de târziu de către consiliul uniunii, singurul organ care are dreptul, după lege, să convoace congresul, să stabilească ordinea de zi, în afară de fișa legală a postului, în raport de atribuțiile congresului, și tipul acesta de activitate.

Deci a fost dificil de pregătit. S-a creat un comitet de organizare a congresului, alcătuit din vicepreședinții uniunii, la care s-a alăturat decanul Baroului București – dl Ion Dragne – și d-na Monica Livescu, consilier al comisiei permanente și președintele uniunii.

Munca într-un astfel de colectiv de pregătire a congresului este dificilă, mai ales că nu ne-am întâlnit față în față, ci am comunicat mai degrabă de la distanță, prin mijloace electronice. Nu toți s-au implicat în aceeași măsură; implicarea d-nei Monica Livescu și a d-lui vicepreședinte Briciu a fost relativ mai vizibilă. Despre ceilalți nu pot să spun decât că, în realitate, fiecare și-a făcut datoria, în limita timpului pe care l-a avut și pe măsura temei pe care au ales-o în vederea coordonării, implicarea fiind, evident, așa cum v-am spus, în mod natural, aproape, diferită. Nu este cazul decât să îi felicit pe toți, și prin intermediul dumneavoastră, pentru efortul făcut. A fost un efort mare și din partea personalului tehnic al uniunii și ne-am bucurat de sprijinul editurii Universul Juridic, ca întotdeauna, care ne-a asigurat ca, într-un termen util, să putem pune la dispoziția tuturor membrilor congresului materialele, cu respectarea regulilor privind comunicarea lor.

Congresul, care în mod normal ar trebui să fie expresia normalității într-o profesie, care are și disfuncții, și realizări, și în care dezbaterile profesionale oneste ar trebui să scoată la iveală și ce-i corect, și ce este incorect, și ce trebuie făcut, și ce s-a greșit, și ce s-a realizat – au lipsit. Din acest punct de vedere eu nu sunt extrem de mulțumit de rezultatul propriu-zis al congresului.

Nicolae Cîrstea: Poate toată lumea s-a conectat, d-le președinte, la tema congresului – Avocatul și accesul la justiție – și în acest sens voiam să vă și întrebăm: De ce această temă? Cum s-a ajuns la acest titlu al Congresului 2017?

Gheorghe Florea: Fără a ierarhiza problematica congresului, care în ansamblu a fost subordonată acestei teme – accesul la justiție –, evident că dezbaterile propriu-zise din congres, chiar subordonate acestei teme, nu au avut intensitatea pe care eu am scontat-o. sigur, poate că sunt mai exigent în ce privește pragul de așteptare. Mai ales că congresul se desfășoară în condițiile în care, de doi ani de zile, la două congrese succesive, cele anterioare, tema problemei accesului la justiție în România, din perspectiva profesiei de avocat, a fost o temă care a ars și a vibrat în fiecare intervenție pe care au avut-o reprezentanții la congres.

Nicolae Cîrstea: Deci a fost oarecum naturală tema din acest an, având în vedere ultimele congrese și preocupările din profesie.

Gheorghe Florea: Dacă adăugăm și împrejurarea că pe 10 decembrie anul trecut, tot cu sprijinul dumneavoastră, am inițiat și am organizat un ciclu de acțiuni, care, sub egida Zilei Europene a Avocatului, a avut ca tematică tot accesul la justiție, evident că aproape natural s-a impus tema. Tema s-a impus și din considerente care țin de ceea ce am preferat să fac. N-am mai adresat un cuvânt înainte de congres, ci m-am adresat tuturor participanților și invitaților în scris, răspunzând la întrebarea: De ce un congres cu o astfel de temă?

În materialul scris, care s-a publicat și pe paginile revistei dumneavoastră, și pe paginile portalului, și pe paginile tuturor informațiilor care au avut suport material în congres, am arătat că în realitate suntem într-o perioadă în care dezbaterile pe justiție au estompat orice alt subiect în România. Nu vorbim de perioadele preelectorale sau electorale, în care tema justiției, paradoxal, în România revine și redevine o temă de actualitate. Discutăm despre evenimente concomitente cu pregătirea congresului sau apropiate de congres, care au pus în urmă și dezbaterile politice, și dezbaterile de alt gen, tema justiției devenind o temă de interes general pentru toți cetățenii țării.

Din perspectiva aceasta sunt nemulțumit; pentru că în realitate, implicarea avocaților la nivelul exigențelor pe care le reclamă dezbaterile vizând această temă, făcută – fără îndoială – după toate standardele unui congres desfășurat într-un mod neechivoc la nivelul unei organizări destul de bune, în care pentru prima dată, cel puțin în prima zi a congresului, au participat la dezbateri președinta CSM și un reprezentant, membru al CSM, invitat de noi la congres, fost președinte al Asociației Magistraților – congres la care, iată, noutatea noutăților, au fost invitați de către noi la congres reprezentanții ONG-urilor care sunt specializate în apărarea persoanelor vulnerabile și care sunt beneficiare de proiecte și de programe speciale pentru domeniul de activitate în care își desfășoară activitatea. Un congres în care am spus lucrurilor pe nume cu privire la barierele de acces la justiție, pe care, din păcate, România încă le mai cunoaște, în ceea ce privește drepturile și libertățile cetățeanului, atât în ceea ce privește justiția civilă, cât și în ce privește justiția penală, motiv pentru care socotesc tema ca fiind actuală și actuală și la nivel european, unde, de asemenea, sunt, iacătă, trei directive europene aprobate în 2013, care au fost implementate anul ăsta în România. Mai sunt încă cinci, care urmează să fie implementate. Toate pe probleme legate de accesul la justiție.

Cornel Dărvășan: Referitor la implementare, care sunt temele care deja au fost implementate sau în curs de implementare ale congresului de anul trecut, în 2016?

Gheorghe Florea: Deci mai degrabă întrebarea vizează în ce măsură congresul din 2017 a fost în stare să verifice și să valorizeze și să aprecieze dacă hotărârile din 2016 au fost, sau nu, realizate. Vă pot răspunde și, cred, și verificabil: Nu toate hotărârile care au fost adoptate la congresul din 2016 au fost duse la îndeplinire. Este adevărat, în cadrul Consiliului UNBR, care își desfășoară activitatea între congrese și care are obligația primordială de a pune în aplicare hotărârile luate de congres, activitățile desfășurate pentru proiecte aprobate în 2016 au fost deseori îngreunate, fie datorită funcționării unor grupuri de lucru special constituite, fie datorită agendei profesionale a membrilor grupurilor de lucru, fie datorită unor cauze pe care nu le pot identifica decât în împrejurarea că există –cum v-am mai spus, de altfel – o distorsionare a activității desfășurate în cadrul profesiei, cu privire la proiecte, neizbutind să le ducem la bun sfârșit. Există un proiect, la care am ținut și țin – nu eu neapărat, cât profesia și realitățile românești –, privind realizarea codului deontologic al avocatului român.

Cornel Dărvășan: Despre asta ce ne puteți spune?

Gheorghe Florea: O să vă spun, foarte scurt, că atât de slab a fost pregătit materialul pentru congres, încât în consiliul uniunii prealabil congresului, la un simplu contact cu o problemă al cărei loc într-un cod etic și deontologic poate fi apreciat, pentru că viza situația și regimul onorariului de succes și al pactului de cota litis într-o reglementare cu caracter specific etic și care tradițional în România nu este o chestiune care să fie cunoscută prea mult sau să fie implementată exclusiv, într-o profesie care n-a fost concepută pentru profit; ci a fost concepută, mai degrabă, pentru a satisface interese ce țin de interesele generale ale drepturilor cetățeanului și ale realizării și aplicării legii – situație în care grupul însuși a solicitat să se amâne finalizarea proiectului în actualul congres, amânare care – decisă democratic, la vot – nu face altceva decât să marcheze multe alte amânări care s-au mai produs în timpul anului, în legătură cu proiecte în legătură cu care e posibil să existe o agendă paralelă; care, din păcate, este ușor de descifrat și este greu de afirmat public pentru că, din păcate, hotărârile congresului trebuie să fie respectate și sunt obligatorii pentru toți.

Alt proiect care, de asemenea, nu a izbutit să se miște, este proiectul intitulat Avocatura 2025 – proiecția privind avocatura românească peste 10 ani, proiect în care s-a hotărât că implicăm cei mai tineri consilieri ai barourilor, pentru a-și proiecta profesia în raport de repere ale viitorului. Nici acest proiect nu a funcționat; se pare că tot considerente de agendă paralelă și de alte interese decât cele care servesc dedicării exclusive pentru realizarea demnităților profesionale au făcut ca să există distorsiuni, fie de comunicare, fie de funcționare, între membrii grupului, coordonatorii grupului și această chestiune legată de libertatea de decizie și de responsabilitate pe care și-o asumă cei care, în numele consiliului uniunii, desfășoară activitate în grupuri de lucru, în intervalul dintre ședințe.

Există, de asemenea, hotărâri care s-au adoptat în 2016, cu privire la rezolvarea unui summum de propuneri ce vizau perfecționarea reglementărilor secundare – cum sunt cele privind statutul profesiei de avocat, care au fost încredințate unui grup de lucru a cărui activitate a fost stagnată total, sub argumentul – nu totdeauna corect – că este cazul să amânăm orice, pentru a vedea cum apare noua lege. În sfârșit, noua lege a apărut…

Nicolae Cîrstea: A fost întâmplător că a apărut chiar vineri – a fost promulgată de dl președinte, iar astăzi, din câte știu, a fost publicată în M.O.?

Gheorghe Florea: Răspunsul este:  A fost întâmplător. Înseamnă că Bunavestire a fost o sărbătoare care a adus noroc avocaților, după ce în anul 2016 cred că n-a existat un grup profesional care să fie stigmatizat și supus unei presiuni mai puternice din partea celor interesați în ceea ce privește discreditarea întregii activități desfășurate pentru realizarea unei perfecționări a activității de apărare în România, motiv pentru care e posibil ca, de Bunavestire, această întâmplare să fie una care să fi demonstrat că, totuși, proiectul s-a finalizat; în ciuda opozițiilor care provin exclusiv din interiorul profesiei, dirijate, menținute, pentru că nu o dată, tot anul acesta, s-a repetat, în cadrul ședințelor consiliului uniunii, teza: E nevoie de o altă lege, o lege modernă, în condițiile în care o parte substanțială dintre decani și dintre membrii conducerii profesiei s-au preocupat și au rezistat atacurilor.

Cornel Dărvășan: Sunteți satisfăcut de aceste noutăți?

Gheorghe Florea: Nu sunt satisfăcut de faptul că noutățile au intervenit relativ târziu; nu sunt satisfăcut de faptul că noutățile au trebuit să treacă prin atâtea furci caudine, încât în realitate s-a creat o stare de tensiune și încordare între profesia de avocat în ansamblul ei și organele de forță ale statului, în condițiile în care niciodată avocații nu au îndrăznit să-și creeze superimunități sau avantaje pentru ei înșiși, ci pentru însănătoșirea regimului de interpretare și de aplicare a legii și de îmbunătățire a garanțiilor favorabile cetățeanului. Și din aceste considerente, practic, contextul social-economic în care au fost proiectate astfel de reglementări aproape că este depășit în timp, obișnuindu-ne de acum cu ideea că, în realitate, reglementările survenite, pe care tot le-am așteptat – fie atacate de către CSM, fie de către Ministerul Justiției, fie de Guvern; fie supuse, în Camera Deputaților, întoarcerii de la plen către comisia juridică pentru refacerea referatului, o dată, de două ori, de trei ori… Deci face ca, în realitate, energia consumată să fie una dintre cele care ar putea să nu-mi mai dea posibilitatea acum să mă bucur cu adevărat, în plenitudine, de rezultatul care s-a produs. Sunt satisfăcut, însă, că în realitate foarte multe reglementări sunt dintre acelea care își dovedesc viabilitatea în timp, pe de o parte demonstrând că, totuși, profesia de avocat e o nucă tare, care chiar dacă se încearcă să fie zdrobită din interior, nu se reușește a fi spartă ușor; și, pe de altă parte, se dovedește că în realitate, în condițiile în care în Europa majoritatea profesiilor, din toate țările – profesiilor liberale și în special profesia de avocat – , este supusă acelorași presiuni, datorită contextului economico-social, am realizat un lucru deosebit – să introducem garanții suplimentare pentru cetățeni în profesia de avocat.

Nicolae Cîrstea: D-le președinte, avem în această nouă lege și consacrarea unor obligații specifice privind păstrarea secretului profesional de către membrii aleși în organele de conducere ale profesiei. Ce se intenționează în mod special? Care ar fi rațiunile pentru care a apărut această reglementare?

Gheorghe Florea: Intenții speciale nu există. De regulă cei aleși într-o demnitate profesională își propun candidatura și se prezumă că vor realiza în timpul mandatului pe care îl au de exercitat nu numai prevederile legale care se aplică organului în care au fost ales, ci se vor dedica în așa fel încât își vor pune și suflul vizionar în slujba profesiei, și vor și munci efectiv pentru realizarea unor interese comune, generale. Legea noastră a reglementat sacramental obligația de păstrare a secretului profesional mai ales în ce privește protecția cetățeanului; în ce privește, însă, garanția pe care informațiile dobândite în exercitarea actului de conducere de către cei care sunt aleși în demnități profesionale, că aceștia, la rândul lor, vor păstra secretul profesional al informațiilor de care iau cunoștință. N-a existat o consacrare legală expresă până în prezent. Nu se intenționează nimic deosebit, decât să ne facem datoria și să ne respectăm…

Nicolae Cîrstea: Și în mod natural este…

Gheorghe Florea: În mod natural, problema care se pune este că în realitate tema congresului, pe care am tratat-o adineauri, rezultatele congresului, care sunt apreciate de majoritatea colegilor mei ca fiind foarte bune. Dar un congres care este prea pașnic nu este un congres care să te bucure; dimpotrivă, este un congres care ascunde o liniște dinaintea furtunii, în care fiecare nu face altceva decât să-și pregătească fie campania electorală viitoare, fie grupuri în care agendele sunt paralele etc., etc. – ceea ce estompează interesul general al profesiei, așa cum îl simt eu și așa cum îl servesc eu, cel puțin, prin ceea ce fac, nu prin ceea ce vorbesc.

Și atunci, problema care se pune este: Ce a revenit cu insistență în congres? – O temă pe care legiuitorul ne-a refuzat-o în legea adoptată, și anume: S-a nădăjduit, de către promotorii inițiali ai legii, că vom consacra în lege și un model de avocat care să aibă dreptul moral de a discuta despre accesul la justiție și în care avocații și cetățenii să aibă încredere și în cei care-i conduc, dar și în cei pe care-i aleg ca avocați. S-a refuzat de către Parlament să se consacre teza potrivit căreia avocații au obligația să nu fie ofițeri acoperiți și să dea o declarație pe propria răspundere că, în realitate, nu servesc altcuiva informațiile pe care le dobândesc în exercitarea profesiei de avocat.

Cornel Dărvășan: Să înțeleg că expresia dumneavoastră că se încearcă uneori să se dinamiteze din interior această profesie are legătură cu ceea ce spuneți acum?

Gheorghe Florea: Da. Cred că are o legătură covârșitoare; dacă nu chiar decisivă. Pentru că în realitate – eu vă spun următorul lucru: Nu e întâmplător răspunsul la întrebarea pusă retoric în congres de un vechi luptător pe baricadele perfecționării și însănătoșirii profesiei – dl vicepreședinte Hașoti Ionel, care nu mai este în prezent vicepreședinte; dar ale cărui merite în construcția instituțională a profesiei sunt incontestabile. Și omul a întrebat simplu: În ce fel de avocat are încredere cetățeanul român? – Cu trimitere directă la această dezbatere publică în legătură cu care s-a crezut, și de către mine, și de către dumnealui, și de către alți colegi din congres, că vor fi dezbateri în congres. Există propunerea, făcută în congres de Baroul Cluj, să se revină în Parlament și să se insiste ca această prevedere să fie inclusă în legea noastră. Până atunci, cred că e un exemplu binevenit din partea celor care conduc la vârf profesia să dea ei înșiși, din punct de vedere moral, deontologic, etic, declarații pe propria răspundere, cu un conținut identic cu cel propus în proiectul de lege, în sensul că nu sunt ofițeri acoperiți ai niciunui fel de servicii – nu fac precizarea ce fel de servicii – și că aceste declarații date pe propria răspundere, ținute în plic închis, sigilat, depuse la secretariatul uniunii, în condiții de securitate, evident, pot să fie supuse controlului. Declarația fiind însoțită, evident, și de declarația că n-au fost colaboratori – în sensul organelor de Securitate –, că sunt de acord ca la cererea oricărei persoane interesate să se comunice situația pe care instituția abilitată o descifrează cu privire la trecutul fiecăruia dintre avocații care conduc profesia și că, în consecință, consiliul uniunii, ulterior, în deplină cunoștință de cauză cu privire la rezultate care, eventual, n-ar fi favorabile moralității celui care a fost împins să își asume rolul de demnitar în profesia de avocat, să ne judece pe fiecare dintre noi.

Eu cred că această măsură morală ar pune lucrurile la punct. Pentru că, pe de o parte, exemplul celor care conduc profesia la vârf ar trebui să fie urmat de către toți cei care conduc barourile din România și care, la rândul lor, ar trebui să insiste în direcția curățirii morale măcar din punct de vedere al semnalului public pe care l-ar da, că cei care au votat în congres, în 2015, o rezoluție expresă cu privire la includerea în proiectul de lege a acestei reglementări, când au votat – în unanimitate –, au și crezut în ce au votat. Altfel, există o discordanță între vorbă și faptă, care nu-ți face cinste și nu face ca încrederea în profesia de avocat să crească.

Nu este o soluție care să fie născută din cenușă. Astfel de discuții au mai existat în profesia de avocat; armătura morală a existat, pentru că la Baroul București, spre exemplu, nimeni nu s-a înscris vreodată, în trecutul legislaturilor anterioare, nu chiar al celor recente, până n-au dat declarații în plic închis, cu un asemenea conținut, în afară de teza potrivit căreia ar exista și în prezent oameni care sunt în slujba altor servicii – nu știu dacă interne sau externe, că n-am făcut distincțiile astea vreodată, în profesia de avocat –, care a apărut ca temă pe care și asociațiile magistraților o susțin, și ONG-urile o susțin, și societatea civilă o susține. Dacă au fost dezvăluite protocoale care au făcut ca în realitate să ne întrebăm: Bun, la ce fel de justiție avem acces?

Cornel Dărvășan: Despre asta este vorba. Vedeți dumneavoastră, d-le președinte, că trăim zile foarte grele pentru justiția românească. Integritatea – acest cuvânt pe care l-ați rostit și care este baza sistemului de justiție – a fost destul de clătinată în ultima vreme. Cum se poziționează avocatul și postura lui față de acest cuvânt?

Gheorghe Florea: Vedeți, n-am avut ocazia să o spun public și nici nu mi se oferă această ocazie. Pentru că, din păcate, sunt evitat pentru că sunt cunoscut de către avocați că  de regulă spun lucrurilor pe nume. Am dulapurile deschise, la vedere; n-am nimic ascuns în ele. Ce se întâmplă? Nu cred că este integritatea sistemului judiciar pusă la îndoială; încrederea în integritatea sistemului judiciar este valoarea care este, în realitate, atacată.

Cornel Dărvășan: Nu credeți că ar fi o directă proporționalitate între cele două – în momentul în care sistemul judiciar ar fi fără fisură și încrederea ar crește, din partea populației?

Gheorghe Florea: E de discutat și nu vreau să intru într-o discuție care nu are conținut pragmatic imediat, pentru că presupune o clarificare de noțiuni și asta înseamnă timp; nu avem atâta timp. Din punctul de vedere al chestiunii pe care ați ridicat-o eu înclin să cred că fără încredere în justiție statul de drept se clatină foarte serios. Iar dacă această încredere este pusă la îndoială de însăși structura instituțională a unui stat, statul în sine se clatină. De aceea am spus întotdeauna că alegerea temei acesteia – avocatul și accesul la justiție –, care te îndeamnă să discuți despre ce fel de avocat vorbim că ar fi în stare să judece justiția; și despre ce fel de justiție vorbim – impune și o astfel de discuție.

Deci înclin să cred că atacurile aduse la ideea de încredere în justiție sunt în parte justificate de dezvăluiri care sunt asumate instituțional. Din păcate, a sta pasiv și a accepta în mod nostalgic, mai degrabă, pe o cheie care în paradigmă înseamnă o întoarcere la un trecut pe care îl regreți, fără să vezi ce progrese reale s-au făcut în justiție și fără să observi că toate instituțiile nou create au impus și impun o altă mentalitate de abordare a justiției, decât cea care în realitate este sortită eșecului, face ca discuția să fie mai complicată. Și cred că încărcătura politică pusă în ceea ce înseamnă atacurile la încrederea în justiție e semnificativă sub acest aspect. Nemaivorbind de împrejurarea că și vectorii informațiilor diseminate în spațiul public în condițiile în care este greu să înțeleagă cetățeanul obișnuit ce se întâmplă, când e vorba despre încrederea în justiție – sunt vectori care în realitate sunt deseori subiectivi, sau implicați responsabil în acte și fapte care au construit neîncrederea în justiție. Se face că din acest punct de vedere e bine ca avocații să fie relativ echilibrați când atașează unei exprimări publice subiectul în discuție – ceea ce am făcut dintotdeauna în numele tuturor avocaților, nepermițându-mi vreodată să cred că toți avocații gândesc ca mine personal.

Iar în ceea ce privește comunicatele pe care le-am dat în numele profesiei – pentru că nu ne-am separat de subiect și l-am atacat; când a fost vorba, am intervenit în spațiul public și l-am atacat –, l-am atacat după ce am consultat pe cei în numele cărora am dat comunicatele, care întotdeauna n-au făcut altceva decât să îndemne la echilibru, la tratare rațională a subiectului, la consultare publică și transparență și la găsirea tuturor soluțiilor care fac, totuși, apel la reperele morale ce țin de crezul profesional al tuturor celor care lucrează în justiție, inclusiv al avocaților, care sunt legați ombilical de actul de justiție.

Nicolae Cîrstea: D-le președinte, concluzia este clară: A fost un congres prea liniștit, deci așteptăm în perioada următoare eventuale provocări.

Gheorghe Florea: Cred că liniștea în raport de care amânările succesive de proiecte care se fac la nivelul uniunii, posibilitatea de a evita dezbateri substanțiale pe probleme care țin de viața profesionale, orientarea discuțiilor în special spre subiecte ce țin de administrarea și gestiunea patrimoniului Casei de Asigurări a Avocaților, în condițiile în care eforturile făcute în domeniul respectiv le-ați investigat în cadrul maratonului prin discuții purtate cu ceilalți colegi de-ai mei; într-un context în care, să nu uităm, din 2015 până în prezent, așa cum am promis, două acte normative esențiale au fost adoptate – primul, cel privind legea privind sistemul Casei de asigurări; al doilea cel care s-a publicat, iată, ieri în Monitorul Oficial – și care, vă rog să mă credeți, nu putem să le tratăm așa ușor, pentru că în realitate consacră lucruri care cred că până ieri-alaltăieri nu credea lumea că e posibil să fie consacrate. Spre exemplu, răspunderea avocatului pentru divulgarea secretului profesional este pedepsită mai aspru în raport de ce prevede legea noastră decât răspunderea penală a celui care divulgă secretul profesional în condițiile Dreptului penal general.

Dacă în condițiile Codului penal până în prezent se răspundea pentru divulgarea secretului profesional doar pentru dezvăluirea unor aspecte privind viața privată a unei persoane, datorită faptului că avocatul are acces la informații ce țin și de alte domenii decât viața privată a persoanelor, noua lege prevede că secretul profesional vizează în prezent, în ipoteza în care este încălcat, inclusiv aspecte ce țin de secretul comercial, ce țin de informații privind strategia comercială…

Cornel Dărvășan: Ceea ce este bine.

Gheorghe Florea: Nu bine; este excepțional de bine.

Doi: Sunt reglementări care vizează împrejurarea că avocatul nu-i denunțător. Dincolo de îndemnurile publice care se fac – fiți denunțători în România, cu tot prețul realizării „justiției” –, eu desfid avocatul denunțător al propriului său client. Pentru că niciodată nu e de conceput că avocatul își denunță propriul său client ca să-și salveze propria-i piele; decât dacă este, la rândul lui, un infractor. Or, din punctul acesta de vedere s-au schimbat regulile; avocatul nu mai este obligat să denunțe orice fel de faptă prevăzută de legea penală. Are capacitatea prezumată, după ce este absolvent al unei facultăți de Drept, intrat în profesia de avocat, să distingă între faptă și infracțiune, și obligat să denunțe doar infracțiuni ce vizează valori supreme expres explicate în textul legii.

Sunt multe alte reglementări care schimbă paradigma.

Cornel Dărvășan: În acest context, d-le președinte – iată că ne apropiem cu pași repezi de ora la care o națiune întreagă așteaptă niște răspunsuri. Justiția supermediatizată, justiția la televizor – ce rol mai vedeți în această chestiune, din punctul de vedere al avocatului? Cum trebuie să se raporteze avocatul la astfel de…?

Gheorghe Florea: Într-un stat de drept normal avocatul este paznicul legii; al justiției administrate corect, echilibrat, echidistant, făcută exclusiv în numele legii. Într-un stat de drept normal avocatul este un agent administrativ al realizării, interpretării și aplicării legii cu privire la securitatea juridică și judiciară a cetățeanului. Acest rol, care nu este îmbrăcat în cuvinte mari – drept dovadă, iacătă, n-am stat prea mult să evit să vă dau răspunsul – este esențial. Am fost, suntem și vom fi totdeauna împotriva justiției care se face în altă parte decât acolo unde este rezervată, din istorie, desfășurarea activității judecătorului – în pretoriul tribunalului.

Cornel Dărvășan: Dar vedeți dumneavoastră că se pricep toți acum – jurnaliștii și toți – ei se pricep.

Gheorghe Florea: Acum pot fi acuzat puțin și de subiectivism: Sunt invidios că apărările sunt făcute de specialiști în PR, de către jurnaliști; sunt comunicate neapărat în spațiul public, pentru a fi auzite și preluate de cei care sunt urmăriți penal – lucruri care n-ar fi de conceput în condiții normale. Dar nu trăim în condiții normale; trăim în condițiile în care judecăm deseori emoțional; trăim în condițiile în care preluăm informația fără să o reflectăm în raport de propria noastră experiență în materie; ne pricepem la toate; suntem toți avocați peste noapte sau toți suntem judecători ai altora, când trebuie să fim. Din punctul acesta de vedere cetățeanului îi este menit să trăiască în cetate și, în consecință, să ardă în raport de reverberațiile cetății.

Nu suntem altfel decât este societatea în general nici noi, avocații. Și manifestările fenomenului din viața justiției, din viața social-economică, din starea economico-socială reală a majorității populației din România își pun amprenta și cu privire la profesia de avocat din România.

Asta nu înseamnă că nu sperăm în mai bine. Pentru că finalul congresului nostru – de altfel ați și înregistrat, la solicitarea și cu aprobarea congresului – a fost unul care m-a surprins și pe mine. Tot congresul, în picioare, a ascultat imnul Uniunii Europene, în condițiile în care el s-a terminat chiar în ziua în care se împlineau 60 de ani de la înființarea Uniunii Europene, exprimând năzuința reprezentanților profesiei strânși în congres că sintagma avocat european este una care se va dezvoltat mai ales în ce privește mentalitatea avocatului român.

Or, mentalitatea avocaturii române în raport de tema congresului este aceea că în realitate nu este indiferentă la nevoile cetățeanului, accesul la justiție nefiind neapărat al avocatului; ci fiind un drept sacrosanct al cetățeanului. Iar dacă avocații l-au tratat – și-l vor trata, pentru că am promis că vom face un studiu pe problema respectivă, ca urmare a rapoartelor făcute de către barouri la congres; a sondajelor de opinie care au fost făcute la nivelul avocaților și a barourilor și a căror centralizare și rezultate n-au fost analizate efectiv în congres – de aceea sunt supărat. Pentru că în realitate exista suficient material informativ care permitea un schimb de opinii serios și aprofundat cu privire la realități din Botoșani, din Vaslui, din Caraș-Severin, din Teleorman – cu privire la starea accesului la justiție din judecătorii sau procuraturi cu zone mici, orașe mici în care sunt 2-3 judecători, 2-3 procurori, 4-5 avocați, fini, nași, cumetri – adică cu situații destul de delicate cu privire la cuvântul acesta magic „integritate”, de care ne speriem. Pentru că avocatul nu poate fi nici vector și agent de export de corupție spre magistratură, spre activitatea judiciară, spre administrație. Dimpotrivă, ar trebui să fie – și cred că în majoritatea cazurilor  este omul care frânează resentimente, pasiuni, patimi; calmează, acolo unde poate, împacă, îndeosebi. V-am spus și o repet: fără să-și propună să trăiască o viață profesională subordonată ideii de maximizare a profitului în sensul comercial clasic al cuvântului.

Nu negăm dreptul avocatului la existență profesională bazată pe onorarii derivate dintr-o muncă onestă și echilibrată.

E un congres în legătură cu care am satisfacția muncii împlinite, în sensul că activitatea fructuoasă de pregătire a congresului a fost concretizată într-un „produs” care a fost apreciat de către colegii noștri, nefiind indiferent să vezi pe podiumul congresului, într-o discuție pe podium, altfel decât în scenografia obișnuită a prezidiilor clasice ale ședințelor de congres, alături de reprezentanții profesiei, reprezentanții tuturor publicațiilor specializate în furnizare de informație juridică, fie în sens de lege, fie în sens de cărți juridice, fie în sens de portal de știri juridice sau de articole juridice sau de doctrină juridică și să aibă un schimb de opinii toți cei care sunt concurenți în realitate, în mediul de afaceri, discutând cu UNBR sau cu INPPA, care întotdeauna este un beneficiar al serviciilor eu cred că echidistant și neinfluențând concurența dintre cei prezenți. Și ai altora care au fost invitați la congres.

Nicolae Cîrstea: D-le președinte, ne apropiem de finalul emisiunii și aș vrea să vă rugăm să ne faceți o perspectivă a proiectelor pe care le aveți în 2017. Ce vă doriți să realizați până la sfârșitul anului? Ce își dorește profesia să se întâmple?

Gheorghe Florea: Cred că n-o să multiplicăm numărul proiectelor. Tare mult mi-ar plăcea să ne întâlnim și să constatăm că, în sfârșit, s-a lucrat la uniune și proiectele în curs s-au finalizat. Sunt proiecte foarte importante – care vizează statutul fiscal al avocatului și facilitățile care ar trebui să fie acordate în mod echidistant și egal, inclusiv pentru cei care „angajează” proaspeți absolvenți ai facultăților de Drept în cadrul întreprinderilor, în sensul larg al cuvântului, pe care formele de exercițiu profesional le reprezintă în peisajul mediului de afaceri, unde, prin comparație, absolvenți proaspăt angajați sunt exportatori sau vectori de facilități acordate, din punct de vedere fiscal, tuturor celor care sunt în situații cvasi-identice.

Avem proiectul prin care dorim să reactivăm conceptul de avocat de familie, având în vedere că însuși guvernul a prevăzut că fiecărei familii din mediul rural i se arondează un consultant fiscal pentru a realiza probleme legate de declarația impozitului din veniturile din agricultură – mi se pare că soluția aceasta este una indispensabil legată de un avocat de familie, care ar trebui să fie încurajat măcar să aducă cunoștință de prevenție cu privire la respectarea legii noi, necunoscută de majoritatea populației din țară.

Avem proiectul cu privire la realizarea acestei perspective a profesiei de avocat în următorii 10 ani. Avem un proiect Help, care înseamnă întărirea cunoașterii de către avocați și aplicarea efectivă a reglementărilor europene privind drepturile fundamentale ale omului, în care suntem implicați. Avem proiecte cu finanțare europeană în care avocații sunt implicați și care vizează, în majoritate, aspecte legate de sprijinirea grupurilor vulnerabile și sprijinirea populației care se află în situație defavorizată în ceea ce privește consultanța juridică.

Sunt proiecte care țin de perfecționarea reglementărilor profesionale secundare, în condițiile în care hiperabundența de acte normative intervenite în alte domenii au impact în ce privește profesia de avocat și unde sunt și foarte multe propuneri de modificare a statului în raport de evoluția în timp a profesiei.

Se va aplica noul regulament privind comisiile de disciplină în ce privește organizarea și funcționarea lor. Se va aplica noul regulament privind conflictul de interese în profesia de avocat și incompatibilitățile – reglementări nou introduse în materia reglementărilor privind Casa de Asigurări a Avocaților, pe care printr-o hotărâre a congresului actual le-am extins la tot sistemul avocațial.

Sunt proiecte care țin de finalizarea proiectelor începute în prezent, privind conlucrarea cu judecătorii și procurorii – iacătă, pe 4 aprilie la ora 9 este planificată o întâlnire a conducerii avocaturii cu conducerea la vârf a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv cu dl procuror general în persoană, pentru a discuta o temă care îmi este foarte dragă și care a fost acceptată de conducerea Parchetului – Rolul apărării în procesul penal, prezent și perspective.

Cornel Dărvășan: Mulțumim foarte mult, d-le președinte, pentru că ați venit la noi în această seară.

Nicolae Cîrstea: Nu sunt puține proiecte până la sfârșitul anului. O să încercăm să le monitorizăm, cu acordul dumneavoastră.

Gheorghe Florea: Vă rugăm să le monitorizați și să ne ajutați să le ducem la bun sfârșit.

Cornel Dărvășan: Vă doresc succes în activitate.

Gheorghe Florea: Vă mulțumesc foarte mult. Mulțumesc și dumneavoastră pentru sprijinul pe care ni-l dați și pentru conlucrarea onestă pe care o avem, mai ales că, iacătă, cursanții INPPA au avantajul că sunt abonați gratuit la portalul dumneavoastră, cu care împreună vom face alt tip de pregătire profesională, folosindu-ne de informațiile dumneavoastră.

Cornel Dărvășan: Mulțumim foarte mult. Doamnelor și domnilor, a fost împreună cu noi astăzi dl avocat dr. Gh. Florea, președintele UNBR, dl Nicolae Cîrstea, președintele Universului Juridic. Sunt Cornel Dărvășan, la revedere!

*

Având în vedere că tema congresului este „Avocatul și accesul la justiție”, realizatorii emisiunii, Cornel Dărvășan și Nicolae Cîrstea, au adus în fața reflectoarelor, în cadrul emisiunii, un invitat special: av. dr. Gheorghe Florea, Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Tema emisiunii a fost „Congresul Avocaților 2017. Concluzii”.

Au fost abordate următoarele subiecte:

– Stadiul implementării hotărârilor Congresului din 2016;
– Codul deontologic al avocatului;
– Proiectele UNBR pentru anul 2017;
– Obligații specifice privind păstrarea secretului profesional;
– Practica neunitară în materia ajutorului judiciar gratuit.


Preluare de pe www.universuljuridic.ro cu acordul realizatorilor