Reglementarea ordinului european de protecție a victimelor sau a posibilelor victime ale infracțiunilor

Reglementarea ordinului european de protecție a victimelor sau a posibilelor victime ale infracțiunilor

31 august 2016

Lege nr. 151 din 13 Iulie 2016 privind ordinul european de protecţie, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

Publicată în Monitorul Oficial nr. 0545 din din 20 iulie 2016

Legea nr. 151 din 13 Iulie 2016 transpune Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind ordinul european de protecție și are în vedere aplicarea unor măsuri de protecție adoptate în favoarea victimelor sau a posibilelor victime ale infracțiunilor atunci când acestea se află pe teritoriul unui alt stat al Uniunii Europene decât statul emitent.

Potrivit definiției legale, ”ordinul european de protecţie este o decizie adoptată de o autoritate judiciară sau echivalentă, a unui stat membru, în legătură cu o măsură de protecţie, pe baza căreia o autoritate judiciară sau echivalentă a altui stat membru dispune măsura sau măsurile corespunzătoare, în temeiul propriei legislaţii naţionale, în vederea continuării asigurării protecţiei persoanei protejate”.

Măsura de protecţie este o decizie în materie penală, adoptată în statul emitent, prin care sunt impuse persoanei care reprezintă un pericol una sau mai multe dintre următoarele interdicţii sau restricţii, pentru a preveni săvârşirea asupra persoanei protejate a unei fapte penale care i-ar putea pune în pericol viaţa, integritatea fizică sau psihologică, demnitatea, libertatea personală sau integritatea sexuală, respectiv:

a) interdicţia de a se deplasa în anumite localităţi, locuri sau zone definite în care îşi are reşedinţa persoana protejată sau pe care le vizitează;

b) o interdicţie sau o reglementare a contactului, sub orice formă, cu persoana protejată, inclusiv la telefon, prin mijloace electronice, prin poştă, prin fax sau orice alte mijloace;

c) o interdicţie sau o reglementare a apropierii de persoana protejată la o anumită distanţă;

Când persoana beneficiară a unei măsuri de protecție în materie penală urmează să se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru decât cel care a dispus măsura de protecție, aceasta se va adresa autorității competente din statul său de reședință (statul emitent) cu o cerere pentru emiterea ordinului european de protecție. Dacă condițiile legale sunt îndeplinite, ordinul va emis de către autoritatea competentă a statului emitent și transmis spre executare, tot de către aceasta, autorității competente a statului de executare.

Autoritatea competentă pentru emiterea ordinului european de protecţie, în cazul în care România este stat emitent, este organul judiciar pe rolul căruia se află cauza în care s-a dispus măsura de protecţie pe baza căreia se solicită emiterea ordinului european de protecţie.

În cazul în care România este stat de executare, autoritatea competentă pentru recunoaşterea ordinului european de protecţie, dispunerea măsurilor pentru executarea acestuia şi dispunerea înlocuirii ori încetării acestor măsuri este tribunalul în a cărui circumscripţie locuieşte sau va locui ori şi-a stabilit sau urmează să îşi stabilească domiciliul ori reşedinţa persoana protejată.

Legea reglementează în detaliu procedurile privind ordinul european de protecţie în atât în cazul în care România este stat emitent cât și când este stat de executare.

În ceea ce privește sancțiunea nerespectării ordinului european de protecție, Legea 151/2016 prevede completarea Articolul 287 din Codul penal – ”Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti” – cu litera ”h) nerespectarea unei măsuri de protecţie dispuse în executarea unui ordin european de protecţie.”

Distribuie prin: