Normă care incriminează infracțiunea de evaziune fiscală declarată neconstituționlă deoarece nu întruneşte condiţiile de claritate, previzibilitate şi accesibilitate

Normă care incriminează infracțiunea de evaziune fiscală declarată neconstituționlă deoarece nu întruneşte condiţiile de claritate, previzibilitate şi accesibilitate

31 august 2015

noutati

 
noutati

  • Normă care incriminează infracțiunea de evaziune fiscală declarată neconstituționlă deoarece nu întruneşte condiţiile de claritate, previzibilitate şi accesibilitate
  •  
    Decizia Curții Constituționale  nr. 363 din 7 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale

    Publicată în  Monitorul Oficial nr. 495 din 6 iulie 2015

    Cu majoritate de voturi, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate şi a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale.

    Art.6 din Legea nr.241/2005:  „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.”

    Curtea a constatat  că legea nu defineşte noţiunea de „impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”, astfel că norma care incriminează infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 nu întruneşte condiţiile de claritate, previzibilitate şi accesibilitate, încălcând prevederile constituţionale cuprinse în art.1 alin.(5) care consacră principiul legalităţii.

    Din examinarea prevederilor legale în materie fiscală, coroborate cu cele ale Legii nr. 241/2005, Curtea a observat că acestea nu precizează, în mod concret, care sunt veniturile impozabile cu reţinere la sursă, limitându-se la a menţiona în cuprinsul acestora, sporadic, spre exemplu, „reţinerea la sursă a impozitului reprezentând plăţi anticipate pentru unele venituri din activităţi independente” [art. 52 din Legea nr. 571/2003], „veniturile sub formă de premii se impun, prin reţinerea la sursă, cu o cotă de 16% aplicată asupra venitului net realizat din fiecare premiu” [art. 77 din Legea nr. 571/2003] sau „plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitelor, cu excepţia plătitorilor de venituri din salarii, conform prezentului titlu, au obligaţia să depună o declaraţie privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul expirat” [art. 119 din Legea nr. 571/2003].

    Curtea a concluzionat că nu se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă, previzibilă şi accesibilă, întrucât acesta nu îşi poate adapta conduita în funcţie de ipoteza normativă a legii; tocmai de aceea, autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligaţia de a edicta norme care să respecte trăsăturile mai sus arătate.

    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituţionale.