DECIZIA Curții Constituționale Nr.67 din 26 februarie 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002 privind protecția martorilor

Publicată în Monitorul Oficial nr. 185 din 18.03.2015

Cei care au comis infracțiuni și în același timp au calitatea de martori nu vor mai putea fi discriminați în acordarea beneficiului reducerii pedepsei la jumătate în funcție de gravitatea infracțiunii comise de ei înșiși.

Curtea Constituțională a admis excepţia de neconstituţionalitate a art.19 din Legea nr.682/2002 privind protecția martorilor deoarece acest text de lege  exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care are calitatea de martor şi care nu a comis o infracţiune gravă.

Potrivit art. 19 (neconstituțional)  din legea citată, ”Persoana care are calitatea de martor, in sensul art. 2 lit. a) pct. 1 si 2, si care a comis o infractiune grava, iar inaintea sau in timpul urmaririi penale ori al judecatii denunta sau faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a altor persoane care au savarsit astfel de infractiuni beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege.”

Prin infracțiune gravă se înțelege, potrivit art.2 lit.h) din aceeași lege, „infracțiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: genocid și infracțiuni contra umanității și infracțiuni de război, infracțiunile contra securității naționale, terorism, omor, infracțiunile privind traficul de droguri, traficul de persoane, traficul de minori, spălarea banilor, falsificarea de monede ori de alte valori, infracțiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor explozive, nucleare sau al altor materii radioactive, infracțiunile de corupție, precum și orice altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puțin 10 ani”

Curtea Constituțională a considerat  că aceasta este o discriminare între persoanele care denunță sau facilitează tragerea la răspundere penală a celor care săvârșesc infracțiuni grave, fiind încălcat principiul egalității în drepturi. Nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă pentru această deosebire de tratament între martorii care sunt la rândul lor cercetați pentru infracțiuni grave și cei care sunt cercetați pentru fapte mai puțin grave, se arată în considerentele Deciziei.

Neconstituționalitatea vizează numai  condiția săvârșirii unei infracțiuni grave de către martor

Așadar, textul incriminat prevedea atât condiția comiterii unei infracțiuni ”grave” de către martor cât și condiția săvîrșirii unei infracțiuni ”grave” de către cel în legătură cu care furnizează informații.  Din analiza deciziei CCR reiese că neconstituționalitatea vizează numai  condiția săvârșirii unei infracțiuni grave de către martor.

Conform Curții, ”raţiunea cauzei de reducere a limitelor pedepsei reglementată de norma supusă controlului de constituţionalitate este aceea de a institui un instrument eficient pentru combaterea infracţiunilor grave prin determinarea persoanelor care deţin informaţii decisive în acest sens de a le furniza organelor judiciare. Prin urmare, determinantă şi suficientă pentru acordarea beneficului reducerii limitelor pedepsei este acţiunea martorului de a denunţa şi facilita tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave, indiferent de natura şi gravitatea faptei penale comise de el însuşi.  Altfel spus, atingerea obiectivului urmărit de legiuitor, respectiv acela de combatere a infracţiunilor grave ca urmare a denunţurilor şi informaţiilor furnizate de martori, se realizează şi în ipoteza în care martorul nu a comis o infracţiune gravă. Aşa fiind, comiterea de către martor a unei infracţiuni care nu se încadrează în categoria infracţiunilor grave, aşa cum sunt ele definite în art. 2 lit. h) din lege, nu poate fi un element care să îl excludă pe acesta de la beneficiul cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă. Drept urmare, diferenţa operată de norma supusă controlului de constituţionalitate între cele două categorii de martori, după cum aceştia au săvârşit sau nu o infracţiune gravă, nu se bazează pe un criteriu raţional şi nu justifică un tratament juridic diferenţiat, Curtea reţinând că cele două categorii de martori se află în situaţii juridice identice din perspectiva incidenţei normei supuse controlului de constituţionalitate”.

Efectele Deciziei CCR în perioada suspendării de drept a dispozițiilor neconstituționale

Decizia a fost publicata în Monitorul Oficial la data de 18.03.2015. Conform Art.147 alin.(1) din Constituţie textul declarat neconstitutional  este suspendat de drept de la data publicării Deciziei iar Parlamentul are la dispozitie 45 de zile să adopte un nou text în conformitate cu prevederile constituționale. Dacă Parlamentul nu adoptă, în acest termen, o nouă reglementare în acord cu prevederile Constituției, dispozițiile declarate neconstituționale ”își încetează efectele”.

În acest context, este clar că de la data publicării deciziei și până la intrarea în vigoare a noilor dispoziții care să acorde beneficial reducerii de pedeapsă indiferent de gravitatea infracțiunii comise de denunțător, reglementările neconstituționale nu se mai aplică. Prin urmare, martorii care fac denunțuri în această perioadă sau faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a altor persoane nu vor putea beneficia de reducerea pedepselor, întrucât atâta vreme cât textul este suspendat, este ca și când nu ar exista.

Expirarea termenului de 45 de zile nu are ca efect revenirea în vigoare a textului de lege ”suspendat” , așa cum se întâmplă cu actele normative suspendate prin alte acte normative de același nivel sau superioare, conform art. 66  ”Suspendarea actului normative” din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative. Dispozițiile constituționale spun foarte clar ca la expirarea acestui termen reglementările respective  își încetează efectele.

Acest termen este opozabil doar Parlamentului  (respectiv Guvernului în cazul Ordonanțelor de Urgență), care poate modifica sau abroga dispozițiile neconstituționale suspendate, înlocuindu-le cu altele, întrucât Curtea Constituțională nu are competența să abroge un text de lege. Însă efectele deciziei de constatare a neconstituționalității sunt similare abrogării, atâta vreme cât acestea nu se mai pot aplica, respectiv nu-și mai pot produce efectele.

Sigur că Parlamentul  nu este obligat să modifice textul declarat neconstituțional printr-o decizie a CCR. Sau poate să întârzie adoptarea unui nou text, după intervalul celor 45 de zile. Această situație nu are altă consecință decât vidul legislativ în privința beneficiului reducerii pedepselor pentru cei care denunță sau facilitează tragerea la răspundere penală a celor care au săvârșit infracțiuni grave.