CEDO: Limitele libertății de exprimare a avocaților. Condamnarea unui avocat pentru afirmații defăimătoare la adresa expertului, în cadrul procesului penal, nu încalcă art. 10 din Convenție

CEDO: Limitele libertății de exprimare a avocaților. Condamnarea unui avocat pentru afirmații defăimătoare la adresa expertului, în cadrul procesului penal, nu încalcă art. 10 din Convenție

27 februarie 2015
 

noutati
newsletter_header

  • CEDO: Limitele libertății de exprimare a avocaților. Condamnarea unui avocat pentru afirmații defăimătoare la adresa expertului, în cadrul procesului penal, nu încalcă art. 10 din Convenție

Fuchs contra Germaniei Decizia CEDO  din 27 ianuarie 2015

În acest caz, un avocet s-a plâns la CEDO că i-a fost încălcat dreptul la liberă exprimare prevăzut de art. 10 din Convenție, în contextul în care  a fost supus unor sancțiuni penale și disciplinare sub acuzația că ar fi defăimat un expert numit de către procuratură,  în timp ce reprezenta un client.

În octombrie 2004, în timp ce reprezenta un client acuzat că descărca pornografie infantilă pe calculatorul său, domnul Fuchs a afirmat  că un expert privat, mandatat de procuror pentru a decripta fișierele de date, ar fi manipulat înregistrările pentru a obține rezultatul dorit de procurori și că firma pentru care expertul lucra avea un interes personal în obținerea anumitor rezultate: ”Dovezile se bazează pe fișierele găsite la inculpat, care au fost alterate, ceea ce înseamnă că evaluarea acestora se realizează pe un dosar nou creat de către experți. Lipsește o descriere amănunțită cu privire la modul în care au fost create aceste fișiere noi. Este cert că fără o modificare prealabilă a fișierelor salvate de către poliție, acestea nu pot fi descifrate. Prin urmare, datele prezentate sunt extrem de dubioase. Din acest motiv, metodele  ar trebui să fie transparente înainte de începerea procesului pentru că altfel nu va exista expertiză independentă. Compania privată de expertiză are un interes personal considerabil în rezultate de succes, indiferent dacă rezultatele sunt corecte sau sunt constatări după producerea unui obiect de investigație, care conține rezultatul dorit ”, a spus avocatul.

Expertul a depus o plângere împotriva domnului Fuchs, care a fost condamnat pentru defăimare la plata unei  amenzi. Hotărârea a fost confirmată în apel în septembrie 2007.

În cadrul procedurilor în fața comisiei disciplinare a avocaților, reclamantul a fost mustrat și amendat pentru încălcarea obligației de a-și exercita profesia conștiincios și pentru a încălcarea statutului profesional.

În octombrie 2010 și, respectiv, martie 2011, Curtea Constituțională Federală a refuzat să admită plângerea avocatului împotriva deciziilor pronunțate împotriva sa în cele două proceduri: la instanță și la comisiile de disciplină ale avocaților.

În acest context, avocatul a depus plângere la CEDO în temeiul art.10 din Convenție privind libertatea de exprimare. Reclamantul s-a mai plâns, în temeiul articolului 8 al Convenției, că prin condamnarea sa penală a fost încălcat dreptul la libertatea profesiei și vieții sale private, precum și în temeiul art 6 deoarece procesul nu a fost soluționat în termen rezonabil. În temeiul articolului 13 din Convențiel el s-a mai plâns că i-a fost refuzat un remediu eficient împotriva procedurilor disciplinare. De asemenea, s-a plâns că a fost discriminat pentru că a reprezentat o persoană suspectată de acte pedofile, fiind încălcat astfel în conformitate cu articolul 14 din Convenție.

Curtea a constatat că instanțele germane au adus motive relevante și suficiente pentru deciziile lor și a remarcat că apărarea intereselor clientului nu dă dreptul avocatulului să sugereze că expertul a falsificat elemente de probă. Declarațiile avocatului nu vizau  o critică obiectivă a activității expertului în cazul clientului său, ci o remarcă generală potrivit căreia concluziile acestuia sunt inutilizabile. Curtea consideră că experții autorizați ar trebui să-și  poată îndeplini sarcinile fără a suferi perturbări neobișnuite, dacă acestea în exercițiul profesiei lor.

Având în vedere toate elementele cazului, Curtea a constată că acestea nu dezvăluie nici o aparență de încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție sau de Protocoalele sale.

Rezultă că, de asemenea, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu articolul 35 §§ 3 (a) și 4 din Convenție

Curtea a declarat, în unanimitate, că cererea reclamantului este inadmisibilă. Această decizie este definitivă.